“Am plătit tribut în fete virgine Înaltei Porţi, ne-am cedat tezaurul la ruşi şi acum aşteptăm lumina de la marele licurici”

image

INTERVIU – DCNEWS.RO

Preşedintele Euro Insol, Avocat Doctor Remus Borza, se numără printre puţinii care au ales, în acest prim sfert de secol de neocapitalism, să-şi aloce cea mai importantă parte a timpului carierei. A reuşit să demonstreze că, acolo unde e voinţă şi pricepere, rezultatele pozitive apar rapid. Exemplu clar, Hidroelectrica, societate care de pe buza prăpastiei a fost adusă la un nivel de profitabilitate râvnit de tot mediul privat. Remus Borza are şi o viziune foarte interesantă asupra modului în care România ar trebui să îşi protejeze şi multiplice averea. DC News reia un interviu acordat de Remus Borza pentru piațafinanciară.ro
– Cum apreciaţi procesul de trecere de la comunism la capitalism, respectiv trecerea de la proprietatea publică la cea privată pe teritoriul României în aceşti ani?

– La o primă vedere a fost un proces dureros, destul de complex şi dificil, pe care nu l-am parcurs încă 100%! Din păcate avem de-a face aici cu o anumită mentalitate specifică unui sistem închis, unor metehne, năravuri de sorginte medievală, balcanică, sau fanariotă. Suntem şi astăzi, la 25 de ani de de piaţă, tributari unor anumite concepte eminamente bolşevice – etatismul economic şi egalitarismul social. Etatismul economic este păgubos într-o economie de piaţă. Una este centralismul economic, iar acest concept l-am implementat cu succes în toate companiile pe care Euro Insol le administrează. Aplicând principiul centralismului, am generat, de exemplu, la Hidroelectrica, economii de peste un miliard de lei în trei ani, prin centralizarea proceselor de achiziţie a bunurilor sau serviciilor şi prin concentrarea puterii la un număr limitat de decidenţi. Deci una este centralismul şi alta este etatismul!

– Intervenţia statului într-o economie de piaţă nu poate fi interpretată decât ca un factor de frânare a dezvoltării ţării, atât la nivel micro cât şi macroeconomic. Ea poate să reprezinte şi un ajutor de stat de natură să înfrângă principiul competitivităţii, al concurenţei, al liberalizării pieţelor şi libertăţii contractuale sau comerciale.

– Egalitarismul social, căruia încă îi suntem tributari, este de asemenea contraproductiv. Oamenii nu sunt egali nici măcar la momentul conceperii lor. Şi, până la urmă, egali în ce? În mizerie? În mediocritate? În promiscuitate? Trebuie să acceptăm această idee, conform căreia unii sunt mai înzestraţi, pot sau îşi doresc mai mult şi nu trebuie să-i pizmuim, să-i urâm pentru asta. O ţară, cu cât are indivizi mai bogaţi, cu atât este mai prosperă. Prosperitatea acestor beneficiari ai tranziţiei se redistribuie, până la urmă, pe orizontala socială. Cu cât dobândesc mai multă avere, cu atât plătesc mai multe taxe la stat. Deci trebuie să promovăm şi să cultivăm spiritul antreprenorial, căci el este izvorul prosperităţii sociale. Urmând zicala din popor – „Să moară şi capra vecinului”, cum un compatriot scoate capul din mocirlă, o întreagă armată de frustraţi îşi unesc forţele să-i dea la gioale nefericitului român care îşi permite să lase o dâră, o urmă sau o cărămidă a trecerii sale prin viaţă şi timp. Înapoi – îi strigă în cor vajnicii apărători ai nimicului de făcut – în haznaua destinului nostru colectiv!

Citește și: Remus Borza: O să încercăm “o aroganţă”, să listăm la bursă Hidroelectrica

– Ce s-ar fi putut face atunci sau ce se poate face de acum încolo pentru a îndrepta pe cât se poate unele lucruri?

– Cheia tuturor reuşitelor este munca pe care noi am pus-o la stâlpul infamiei după 1990. Am făcut tot ceea ce se poate pentru a o goli de conţinut, de semnificaţie, mesaj şi simbol. Munca nu este un concept sau un slogan bolşevic! Nu tot ceea ce a fost în comunism a fost rău, aşa după cum nu tot ceea ce e în capitalism e bun. Trebuie să avem înţelepciunea să luăm ceea ce este mai bun şi dintr-un sistem şi din altul.

Avem o presă care nu construieşte, ba din contră, distruge cariere, destine şi vieţi

– Tranziţia a fost destul de dureroasă, întrucât nu eram pregătiţi să trecem la o economie de piaţă, să punem accent pe muncă, pe creativitate, pe abnegaţie, loialitate, pe seriozitate şi pe asumare.

– După ’90 s-a creat o gaură neagră. Toate acele principii şi valori, până la urmă identitare naţiunii şi care au asigurat supravieţuirea poporului român în perioada comunistă, au fost abandonate. Problema e că în locul lor nu am pus nimic. De atunci am promovat inconştient nonvaloarea, kitsch-ul, grotescul, promiscuitatea. Suntem incontestabil nişte maeştri ai absurdului, iar presa şi-a adus un aport semnificativ în cultivarea acestor nonvalori. Avem o presă care nu construieşte, ba din contră, distruge cariere, destine şi vieţi. Este o presă a facilului, a senzaţionalului şi ridicolului. Nu se mai promovează nimic pozitiv! Evident, o ştire pozitivă nu e breaking news, nu e pe prima pagină a ziarelor, nu generează nici audienţă şi nici tiraje. În schimb, o ştire negativă face furori, rating, generează dezbateri aprinse şi satisface pofta de cancan a unei naţiuni hrănite, în ultimii zeci de ani, cu mult, cu foarte mult circ şi, din păcate, cu prea puţină pâine. Suntem printre puţinele ţări din Europa care nu au o lege a presei. Câtă vreme nu funcţionează autocenzura, este de datoria statului să-şi protejeze cetăţenii de furia unor pseudojustiţiari sau deontologi care, în numele dreptului la informare, al interesului public sau, mai nou, al interesului naţional, calcă în picioare valori fundamentale ale omului: demnitatea, intimitatea, libertatea şi, până la urmă, viaţa. Dar trebuie să recunoaştem însă şi faptul că presa este cel mai mic rău din această tranziţie de nicăieri spre niciunde.

În ultimii 25 de ani am asistat neputincioşi la un proces de dezumanizare. Generaţiile postdecembriste şi-au pierdut rădăcinile. Nu mai cred în nimeni şi în nimic. Nu mai au respect faţă de dascăl, faţă de părinte, nu mai au simţul datoriei faţă de patrie, al sacrificiului pentru semeni, al credinţei în Dumnezeu. Am devenit sclavii banului şi ai puterii. Ne cerem cu obstinenţă drepturile, uitând că avem şi obligaţii. Ne-am dezvoltat o mentalitate de asistat, iar indolenţa, delaţiunea, frivolitatea, grobianismul şi mediocritatea le-am ridicat la rang de virtuţi. Trăim o profundă dramă. Drama dezumanizării. Pentru că ce devine un om fără principii, valori şi sentimente decât un animal? Un animal domestic, dar în fond tot un animal. Uşor de dresat şi de condus. Şi totuşi, ei sunt România de mâine şi este datoria noastră să veghem şi să modelăm destinul acestor generaţii.

Firmele românești au fost discriminate, timp în care toate lucrările de infrastructură publică au fost încredinţate unor firme străine

– Puteţi să ne daţi un exemplu concret de greşeli şi felul în care ar fi putut ele fi îndreptate?

Să vorbim de sistemul energetic – că tot suntem la Hidroelectrica. Toată zestrea de putere a României însemnă circa 24 de mii de MW. Firme precum UCM Reşita, Romelectro, Hidroconstrucţia, ISPH, Energomo­ntaj sunt cele care au clădit de la zero sistemul energetic naţional. După ’90, aceste firme au devenit indezirabile. Nici una dintre ele nu s-a mai calificat la vreo lucrare de retehnologizare! Aceste lucrări, ce depăşesc ca valoare 1 miliard de euro, au fost date cu încredinţare directă, fără parcurgerea unor proceduri de licitaţie, către doar două firme străine. Evident că având acest monopol, au practicat preţuri exorbitante şi au executat lucrări de calitate discutabilă.

Când, într-un târziu, statul român a realizat că firmele românești au fost discriminate ani de zile, timp în care toate lucrările de infrastructură publică au fost încredinţate unor firme străine prin nesocotirea interesului public, a încercat să repare această greşeală. Dar, pentru multe dintre firmele româneşti care au pus umărul la industrializarea României, care au clădit de la zero sistemul energetic naţional, care au dezvoltat reţeaua de drumuri şi căi ferate, era prea târziu. Pentru simplul motiv că ele dispăruseră de pe piaţă. Acele, puţine, care s-au încăpăţânat să reziste unei tranziţii economice nemiloase şi unei concurenţe neloiale din partea firmelor străine sunt astăzi decapitalizate, fără lucrări de referinţă şi cu o cifră de afaceri care le descalifică în orice achiziţie publică cu valori de peste 20-30 milioane de euro.
Suntem singura ţară care, într-un mod sălbatic şi inconştient, şi-a exploatat resursele primare şi a exportat tot ce înseamnă materie primă, punând astfel pe butuci tot ceea ce ar fi trebuit să fie industrie prelucrătoare. Am devenit importator net de carne, fructe, legume, cereale. S-au făcut nişte greşeli impardonabile în domeniul agriculturii. Doar am fost grânarul Europei cândva. Acum sistemul de irigaţii a fost distrus aproape complet. În 1989 aveam 3,2 milioane de hectare irigate, astăzi avem în jur de 150.000 ha. De vreo doi ani de zile încerc să promovez ca strategie naţională refacerea sistemului de irigaţii al României. Aceasta ar rezolva şi problema producătorilor termo Oltenia şi Hunedoara, care nu au ce să facă cu excedentul de energie acumulat pe timp de noapte sau weekend. Plecând de la acest excedent de energie, generat de termişti în gol de sarcină şi care nu poate fi valorificat, se discută tot mai aprins de construcţia centralei prin pompaj Tarniţa Lăpuşteşti. Un proiect megaloman, care ar costa România în jur de 1,5 miliarde de euro şi care nu i-ar aduce niciun beneficiu.

Refacerea sistemului de irigaţii ar rezolva această problemă, pentru că ar prelua surplusul de energie de la termişti chiar noaptea, când se fac udările la culturi. Sistemul de irigaţii, odată refăcut, va crea câteva zeci de mii de locuri de muncă, va salva industria de pompe din România, întreprinderi, cum ar fi Aversa, UCMR Reşiţa, ar da stabilitate culturilor la hectar, generând excedent de producţie care să fie valorificat la export. Una peste alta, pe tot acest lanţ de care am vorbit, s-ar putea obţine anual venituri suplimentare la bugetul statului de peste 1 miliard de euro.

Nu e normal să iei marii proprietari de companii româneşti şi să îi cazezi la Beciul Domnesc

– Avem o radiografie completă a ceea ce am făcut şi ce facem acum. Dacă ar fi să tragem o linie, ce ar trebui să facem în viitor ca să nu rămânem aici, anchilozaţi în acest tipar?

Nu avem o clasă antreprenorială pentru că am deschis prea larg porţile României, în 1990, pentru capitalul străin. Trebuia să fim ceva mai protecţionişti cu capitalul autohton. Trecerea de la un sistem centralizat la unul de piaţă nu a fost uşoară şi au mai existat şi cazuri în care instituţiile statului au trebuit să mai închidă şi ochii. Vorbim doar de acea acumulare primitivă de capital, specifică oricărei tranziţii de la o economie centralizată la una de piaţă. Sigur, la un moment dat trebuie să tragi linie, eventual să dai o amnistie, să comunici noile reguli prin care toţi contribuabilii, persoane fizice sau juridice trebuie să se conformeze, să implementezi un pachet de legi şi măsuri care să combată eficient evaziunea fiscală. Până la urmă, sistemul de sănătate, sistemul educaţional, administraţia publică centrală şi locală, infrastructura terestră şi feroviară depind de gradul de colectare a taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Dar trebuie să înţelegem că şi excesele de represiune ale statului sunt contraproductive din punct de vedere economic. Nu e normal ca acum, în 2015, să iei marii proprietari de companii româneşti şi să îi cazezi la Beciul Domnesc. Aceşti antreprenori înseamnă sute de mii de locuri de muncă şi miliarde de euro la buget. Interesul statului la o infracţiune economică nu este să ţină patronii de firme ani de zile la puşcării, pentru că asta înseamnă costuri, ci să recupereze prejudiciul. Eventual cu vârf şi îndesat, cu penalităţi şi dobânzi de întârziere.

Cititi interviul integral pe dcnews.ro

loading...

1 Comment on "“Am plătit tribut în fete virgine Înaltei Porţi, ne-am cedat tezaurul la ruşi şi acum aşteptăm lumina de la marele licurici”"

  1. markwilliams | 30/07/2015 at 22:52 | Reply

    Pina la un m oment dat am subscris …cu rezerve fata de modul de gindire cu privire la trecerea de la un sistem la altul…greselile nu au fost neintentionate..si distrugerile fara a se pune nimic in loc au fost produse cu buna stiinta..
    Concluzia ma lasa perplex..Despre ce oameni de afaceri vorbim???????????? despre ce victime ale justitiei se vorbeste???Citi la suta sunt AUTENTICI??Fara mita,fara licitatii trucate,fara comisioane,fara capusarea statului..fara implicare politica ..Hai sa fim seriosi cu “bietii”afaceristi”cinstiti”….Ca sa afirmi ca exista un abuz in cercetarea “afacerilor ” lor darama tot postamentul construit anterior pentru urcarea pe soclu…Pacat.

Leave a Reply to markwilliams Cancel reply

Your email address will not be published.


*