ANDI LASLAU: ZIUA ÎN CARE PRESA A TĂCUT

image

După incidentele de vineri din fața sediului MAI, când colegii jurnaliști Loredana Diacu și Eugen Horoiu (Epoch Times Romania) au fost bruscați de jandarmi și împiedicați să filmeze o intervenție la un protest pașnic, mă frământă o întrebare: ce va urma? Un război pe față între instituțiile Ministerului Afacerilor Interne, condus deocamdată de Gabriel Oprea, și presa liberă?
Am semnale clare, din surse sigure, că forțele de ordine au primit liber să ne bage la dubă pe jurnaliști și să ne amendeze pe cei din presă care nu suntem “cuminți” și nu scriem frumos de MAI și de ministrul Gabriel Oprea. Vom vedea ce va fi. Nu m-ar mira să ajung să relatez cum se vede duba Jandarmeriei din interior sau să public facsimile cu procese verbale de contravenție. Dar promit că îmi voi face meseria de jurnalist în continuare, fără nicio teamă. Cu orice preț! Sunt un jurnalist liber într-o țară încă liberă și mă comport ca atare.
Mă sperie faptul că România a ajuns o țară în care autoritățile statului își folosesc resursele ca să atace pe față presa. A ajuns profesia de jurnalist în România la fel de riscantă ca în țările conduse de dictatori? Am ajuns să riscăm pușcăria pentru că informăm corect? Suntem viitorii deținuți politici? Dacă legitimațiile de presă din piept și camerele video profesionale nu ne fac suficient de vizibili și identificabili pentru jandarmi, ce ar trebui să facem? Să purtăm geci și veste pe care să scrie mare PRESS sau TV? Preferabil veste antiglonț, ca pe front, să nu cumva să tragă în noi din ordinul vreunui idiot cu grade? Ok, poate vom face și asta, dar sper să nu fie cazul. Centrul Bucureștiului nu e teatru de război, nu e nici Bagdad și nici Kabul!
Ca jurnalist, sunt de două decenii în slujba adevărului. Nu e doar o meserie, e un crez. Am reacționat public pentru că nu e prima dată când niște idioți în uniformă de jandarm, plătiți din banii noștri, tratează jurnaliștii cu amenințări și îi bruschează. Mai trist e că nu o fac de capul lor, ci la ordin! Iar asta e un abuz! Colegii de la Epoch Times și-au făcut doar meseria: au filmat și au pus întrebări. Nimic mai mult. Exact ce face orice echipă de teren care lucrează la știri. Doar că vineri excesul de zel al jandarmilor față de jurnaliști a devenit știre, nu protestul în sine.
Eu unul am trăit destule abuzuri ale jandarmilor și polițiștilor pe pielea mea. La fel și alți colegi din televiziuni. Am fost bruscați, loviți, amenințați, ni s-a spus că vom fi amendați sau chiar băgați la dubă. Pentru ce? Pentru că ne-am făcut meseria, respectând legea, principiile și deontologia jurnalistică. Cu ce am greșit? Cu nimic! Și știm asta!
Nu cred că într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene, e normal ca noi, jurnaliștii, să fim bruscați și amenințați de angajați ai statului pentru simplul fapt că ne facem meseria! De ce ne dau la o parte ca să nu filmăm? Au, oare, ceva de ascuns? Ceva ce nu vor să se vadă la televizor? Încalcă legea? Sau ce?
Eu unul nu mă tem de jandarmi sau de polițiști, pentru că știu că îmi fac meseria ca la carte și că respect legea. Dar nu voi tăcea atunci când colegii mei de breaslă, indiferent unde ar lucra, sunt agresați, amenințați și împiedicați să muncească. Mi se pare firesc. Și sper ca și ei să facă la fel atunci când eu voi fi cel agresat,
Cel mai trist este faptul că solidaritatea de breaslă în rândul jurnaliștilor începe să dispară. Vineri, doar Nașul TV și Epoch Times România au relatat pe larg evenimentul din fața sediului Ministerului Afacerilor Interne. Restul… tăcere! Nimic. Au adoptat politica struțului. Nicio televiziune de știri (și nu numai) nu a dat nimic pe post sau pe site, deși colegi de breaslă au fost bruscați și amenințați. Nu au fost niciunii la fața locului, dar existau destule imagini pe net, la calitate HD, pe care le puteau folosi ca să dea măcar o știre. Nici presa scrisă, nici cea online nu au reacționat. Tăcerea colegilor de breaslă spune multe despre halul în care a ajuns presa noastră și modul în care aceasta este controlată politic mai rău ca pe vremea lui Năstase
Eu, Andi Laslău, respect instituțiile statului atâta vreme cât își fac treaba corect. Și ca om, și ca jurnalist. Le-am lăudat când a fost cazul.și le-am taxat când au călcat pe bec. Dar atunci când fac abuzuri, îmi fac întotdeauna datoria de jurnalist să semnalez opiniei publice toate neregulile.
Sper ca organizațiile de media să ia atitudine până nu e prea târziu. Iar colegii de breaslă să fie verticali și solidari. Oricine poate ajunge în astfel de situații, mai devreme sau mai târziu. Important e să fim uniți, pentru că doar așa vom reuși!

loading...

Be the first to comment on "ANDI LASLAU: ZIUA ÎN CARE PRESA A TĂCUT"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*