CATALIN CHIRILA: Un popor de idioţi

tutea

Mare dreptate avea Petre Ţuţea când în stilu-i caracteristic a spus că a făcut 13 ani de temniţă pentru un popor de idioţi. Cred că mucalitul filosof se zvârcoleşte de râs în mormânt când vede marea „zbatere” a unor papiţoi care nu pot accepta ca o stradă să se numească Petre Ţuţea.

Nici ceilalţi nu-s mai mai breji, care vor un bulevard, o ţară, o planetă cu numele de Ţuţea. Semidocţi cu băţ în fund, epigoni „mititei”, îi văd preocupaţi mai degrabă de propria lustruire decât de cinstirea memoriei acestui geniu al oralităţii, comparat deseori cu Socrate.

Cine are habar de profilul lui Petre Ţuţea şi-ar putea lesne închipui că el însuşi ar fi refuzat o asemenea aiureală, şi că dacă ar fi trăit, i-ar fi spus fanului dintr-o comună de pe lângă Timişoara, unde există un bust şi o stradă pe numele său, „dar bine, bre, ce-am făcut eu să merit să se cace păsările cerului pe mine?”

Oricât de „criminal” şi de extremist ar vrea unii să ni-l prezinte, Petre Ţuţea va rămâne în mintea multor generaţii un bâtrânel simpatic cu fes şi ochelari, cu zicerile lui spumoase, cu figura lui de comediant care nici pe patul de suferinţă nu îşi pierduse din farmec.

Petre Ţuţea practica un soi de „stand-up comedy” filosofico-politic în care nu prea ierta pe nimeni, nici pe cei de dreapta, nici pe cei de stânga. O judecată de genul Petre Ţuţea vinovat moral pentru crimele legionare pare şi pripită şi nedreaptă, la fel ca şi absolvirea lui de unele păcate ale tinereţii.

De aceea, consider dezbaterea publică despre acest subiect falsă şi inconştienţi pe cei vinovaţi de otrăvirea spaţiului public cu ea. Ce nevoie aveam astăzi de o lege care să dezbine din nou societatea românească, să o împartă iarăşi în fascişti şi comunişti, în legionari şi evrei, în antisemiţi şi vânzători de ţară şi alte bazaconii?

De ce nu privim către viitor? De ce în loc să ne construim „pas cu pas” o nouă ţară ne întoarcem la teme obsedante care au sfârtecat de multe ori neamul românesc? De ce amestecăm eroi cu criminali şi cu sfinţi, când am putea să-i iertăm pe cei care au greşit cu voie sau fără de voie şi să le cinstim memoria pentru faptele şi lucrările lor bune? De ce producem confuzie mai mare decât era într-o chestiune în care rănile trecutului nu s-au vindecat complet? Până când ne vom mai prigoni unii pe alţii, ca un popor de idioţi?

Pentru că în vreme ce unii se joacă de-a „legionarii” şi „comuniştii” la televizor sau pe internet, din ţară se fură în continuare masiv, iar cetăţeanul simplu este sufocat şi jecmănit de taxe sau de facturi la utilităţi. Pentru că cineva are interes să ne ştie slabi şi vulnerabili. Şi asta nu de ieri, de azi.

Iată ce scria, de pildă, în urmă cu 70 de ani, „criminalul” de Petre Ţuţea:

„Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru că nu e statul naţional al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce?”

Păi, nu suntem noi idioţi?!

Sursa: www.adevarul.ro

loading...

Be the first to comment on "CATALIN CHIRILA: Un popor de idioţi"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*