Cristian Preda: “Politica fara gramatica”. Ghici despre cine este vorba?

grapini-maci-700x336

“Florile infrumusetesc casa”, “hn gand pios si dravoste vesnica”, “ninsoarea si viscolul a adus dimineti mai putin bune la multi oameni”, “buna dimineata de la Instambul”, “astazi este rau pentru ca ieri au fost politice proaste”.

Nu mai dau alte exemple. Cele reproduse aici – cu maxima acribie – sunt suficiente. Nu voi indica nici autoarea perlelor, fiindca e cunoscuta.

In schimb, sunt tentat sa explic cum poate functiona politica fara gramatica. Sa caut, altfel spus, raspuns la intrebari pe care publicul le-a formulat deja. De ce unui politician nu-i pasa cand face un dezacord? Cum de nu-si corecteaza postarile publicate pe Facebook? Ce rost are sa spui banalitati fara diacritice? Cum ajungi sa scrii “politice”, in loc de “politici”?

Prima explicatie ar putea fi dedusa chiar din felul in care a evoluat perceptia publica a cazului discutat aici. As aminti ca reactia initiala a fost mirarea.

“Nu se poate, e o gluma!”, au zis cei dintai cititori care au descoperit neglijenta. A venit, apoi, randul bascaliei nemiloase. Pe urma, unii dintre acei cetateni care au mereu intelegere pentru semenii lor au intrebat: “chiar nu are pe cineva care sa-i verifice postarile, inainte de publicare?”.

Acum, perlele sunt culese doar pentru a umple spatiul stirilor, fiind asezate intre vestea ca o vedeta se marita (sau divorteaza?) si anuntul cresterii (sau scaderii?) deficitului bugetar.

Ignoranta agresiva ar putea fi, deci, un ingredient al spectacolului democratic, care aduce cu el o lume pestrita, in care isi gaseste loc orice personaj: un doctor la Oxford, un plagiator, un analfabet.

A doua explicatie e mai simpla, adica – fiind vorba despre politica – mai cinica: autoarea gafelor in serie doreste pur si simplu sa atraga atentia. Nu a gasit altceva care s-o distinga, asa ca produce – pe banda rulanta! – erori de exprimare.

Acestea nu sunt privite cu asprime decat de putini, in vreme ce o larga majoritate vede in ea o victima a unor judecatori mult prea severi. De ce o victima a unei minoritati exigente? Fiindca rigoarea exprimarii, calitatea vocabularului, grija pentru ortografie sunt rare.

Multi le nesocotesc. Dar se poate trage profit si din ignoranta, nu? Frecventa greselilor n-ar fi inocenta, ci calculata. Dar e oare posibil ca o persoana angajata in slujba binelui public sa gandeasca asa? Cine e atent la cum se vorbeste in tramvai sau la tv va vedea ca superficialitatea e si agresiva, si vicleana.

O a treia posibilitate ar fi urmatoarea: nu e vorba nici despre o piesa dintr-un puzzle al normalitatii democratice, nici despre exploatarea cinica a ignorantei, ci despre dispret.

O larga parte a societatii traieste cu convingerea ca politica a produs un clivaj net: de o parte sunt sarlatanii, de alta – oameni buni, drepti si curajosi. Primii sunt politicieni, ceilalti sunt cetateni. Cine a ajuns in prima categorie face ce-i trece prin cap, nu da socoteala nimanui.

Daca unui asemenea monstru nu-i pasa de etica, de valori, de dreptate, care-i anima exclusiv pe cei care nu fac politica, de ce i-ar pasa de regulile ortografice, ortoepice si de punctuatie? Cand dispretul e rege, limitele regatului sunt bolborosite de agramati.

In fine, nu putem ignora ipoteza unei combinatii a factorilor deja pomeniti: o educatie precara, dorinta irepresibila de a fi in atentia publicului scriind banalitati si superficialitatea infatuata pot avea drept rezultat ceva care e mai aproape de onomatopee decat de un discurs in hemiciclul de la Strasbourg.

Dar daca asta e solutia pentru sporirea notorietatii si chiar a increderii, tot ce conteaza e ca numele impricinatei sa fie scris corect. Ar fi culmea sa se si iscaleasca gresit.

sursa: ziare.com

loading...

Be the first to comment on "Cristian Preda: “Politica fara gramatica”. Ghici despre cine este vorba?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*