DE CE VOTEAZA SORIN OVIDIU VANTU CU PONTA? Pentru ca puscarie

image

Iata cum motiveaza omul de afaceri condamnat optiunea sa pe Blogul personal www.sov.ro

Motto: „Cand nu ai ce-ti place, sa iti placa ce ai.”

(Proverb indian)

Putin a dezgropat securea razboiului. Uniunea Europeana se clatina, Obama incepe un turneu in tari asiatice, incercand sa-si mentina pozitiile in Asia-Pacific si sa impiedice o alianta intre rusi si chinezi. Tentativa de a inlocui valorile Islamului cu valorile occidentale – un fiasco. Mai mult chiar, lumea islamica spera din nou in realizarea califatului universal, facand primii pasi prin miscarea „Statul Islamic”. India, presata intre Pakistan si China, se confrunta cu propria explozie demografica – explozie generatoare de saracie extrema – si a inceput sa uite de predicile de la Benares, de Mahatma Gandhi sau Jawaharlal Nehru si a decis ca, in paralel cu chinezii, sa cumpere resursele Africii. O mare parte a exploatarilor miniere a fost acontata de India. Minereurile si mare parte a bogatiilor acestui continent sunt acaparate, intr-o crancena concurenta, de indieni si chinezi.

In acest context, criza economica va reizbucni cu o forta si mai mare decat cea din 2008. Conflictele armate se vor extinde, iar generalizarea lor nu e decat o chestiune de timp. Iata de ce, dragii mei, apreciez ca alegerile de duminica sunt cele mai importante alegeri din 1996 si pana astazi. In 1996 am avut sansa de a alege in fruntea tarii o personalitate de talia lui Emil Constantinescu, primul si ultimul politician de pana acum care a dat Romaniei un proiect de tara – Drumul Euro-Atlantic. Acest proiect a fost dus pana la capat de mandria Penitenciarului Jilava, detinutul model si perfect reeducat, Adrian Nastase, si asumat in mod fraudulos de Traian Basescu – un Duca-Voda al timpurilor noastre. Hai sa vedem cine ne sunt candidatii de azi.

Klaus Iohannis – un personaj nedefinit. Strategia de campanie electorala, precum si strategia de imagine – doua mostre de incompetenta. A-ti baza o campanie pentru presedintia Romaniei pe originile germanice ale candidatului arata deficiente majore de cunoastere atat a urmasilor lui Siegfried, cat si a urmasilor lui Burebista, mort odata cu Cezar si niciodata supus lui.
Nimeni nu contesta maretia natiei germane. Cultura si civilizatia acestei natii ii dau dreptul sa se numere printre fauritorii de istorie, de progres si de aspiratii. Dar sa nu uitam ca aceasta natie nu ni l-a dat doar pe Beethoven, cu a sa „Oda a bucuriei,” ci si pe Hitler, nu doar Mercedesul si BMW-ul, ci si panzerele si V-2-urile, nu doar pe Hegel, cu profunzimea uluitoare a „Fenomenologiei spiritului,” ci si pe „Profesorul Unrat” al lui Heinrich Mann.

Toti acestia au avut cultul lucrului bine facut.

In toti cei 5 ani de cand a aparut pe prima scena politica a tarii, domnul Iohannis nu a stiut sau nu a catadicsit sa-mi spuna cine este. Ma asteptam ca macar in campania electorala sa aflu, sa-mi dea o identitate precisa si un proiect convingator de supravietuire in timpurile ce vor veni. In loc de toate acestea, echipa lui de campanie mi-a prezentat un „produs” total nevandabil, mi-a prezentat un om necunoscut, cu un defazaj clar intre procesul de elaborare a ideilor si comunicarea lor. Mi-a prezentat un om care cedeaza la presiune, comitand gafe impardonabile.

Pot admite ca este un om cinstit, ca imobilele pe care le detine provin din mici speculatii imobiliare, salarii si meditatii pe parcursul a 25 de ani. Dar nu pot admite ca un personaj care vrea sa-mi conduca destinul familiei in calitate de presedinte al tarii nu este capabil sa imi spuna toate acestea cursiv si credibil, ci, pus sub o minima presiune din partea presei, devine incapabil sa reactioneze inteligent. Ce se face cand rusii – maestrii ai presiunii – sau chinezii sau americanii vor pune presiune pe el?

Poate ca Iohannis este un om bun si inteligent, dar echipa lui de campanie nu a stiut sa puna in evidenta aceste lucruri. A fost sfatuit prost in alegerea temelor de campanie; in loc sa abordeze subiecte specifice activitatii de presedinte de tara, a fost pus sa ma convinga ca imi va crea locuri de munca, ca imi va da pensii si salarii. Faptul ca echipa sa i-a propus aceste teme (care tin de guvernare, nu de presedintie) nu ma alarmeaza. Dar faptul ca el a tinut cont de aceste sugestii il descalifica intelectual pentru functia de presedinte.

Felul in care l-a „executat” pe Crin Antonescu ma duce cu gandul mai degraba la „Profesorul Unrat” decat la Talleyrand (nu este necesar sa cititi cartea in original – incercati traducerea titlului din germana).

Nu-l plang pe Antonescu (era un isteriopat labil psihic care, dintr-un actor major al scenei politice autohtone, a devenit un „combinator” de duzina, desfiintand practic PNL), dar asta nu scuza tradarea lui de catre Iohannis. Eu imi permit sa il pun pe Antonescu intre paranteze – Iohannis ii datoreaza enorm. Jenant mod de a-si arata recunostinta. Promiscuitatea politica si-a mai gasit un exponent.

Victor Ponta – jucator politic autentic. Cinic, ipocrit, santajabil, oportunist, precaut, versatil si extrem de inteligent. Un individ care stie sa foloseasca ideile altora este in stare sa conceapa un plan si sa il duca la bun sfarsit. Jocul initiat de Basescu prin care sa fixeze in constiinta publica faptul ca in PSD este leaganul coruptiei a fost folosit impecabil de Ponta in folosul sau. S-a afisat public cu toti cei acuzati de catre DNA si si-a exprimat sustinerea si increderea.
Astfel imbarbatati si convinsi fiind ca in final vor fi salvati, o mare parte dintre cei mai importanti lideri ai partidului au ajuns fie la inchisoare, fie in aresturi, fie asteptandu-si randul. Acum Ponta poate conduce PSD fara probleme si poate decide cine va conduce acest partid daca el va ajunge presedintele tarii, cine va fi Emil Boc al sau.

O alta miscare extrem de inteligenta a fost atragerea lui Tariceanu de partea sa. Castigurile acestei miscari sunt urmatorele:

Se stie ca cine imparte bani devine un jucator major pe scena politica. Un premier PSD in persoana lui Dragnea (singurul lider din partid cu viziune, in afara de el) ar fi iesit de sub controlul sau. Asa ca Dragnea poate ramane doar presedintele partidului, fara sa devina extrem de periculos. Dar pentru orice eventualitate, il gardeaza pe Dragnea cu Sebastian Ghita. Din acest moment, soarta lui Dragnea e pecetluita; daca nu il baga Ponta la inchisoare, Ghita o va face cu certitudine. Pana la congres, Ghita va conduce partidul si cine stie cand va avea loc acesta.
Tariceanu este o figura onorabila si decenta. Numirea lui in fruntea guvernului va da o imagine extrem de favorabila atat in exterior, cat si nucleului autentic liberal din interior. Voturile liberalilor din parlament il ajuta la o majoritate solida, iar voturile nucleului dur a lui Tariceanu ii asigura functia de presedinte.
Odata ajuns presedinte, ii va fi usor sa isi creeze o majoritate solida si fara grupul lui Tariceanu si atunci functia acestuia poate fi promisa inca de pe acum lui Dragnea (la ureche) sau americanilor prin Maior (in acelasi mod).
Pe plan extern, Ponta a inteles ca America este in dificultate. Presata de chinezi in zona Asia-Pacific, presata de rusi in Europa si de indieni in Africa, pierzand treptat accesul la resursele din Orientul Mijlociu, protectia lor devine fragila. Acceptarea scutului anti-racheta pe teritoriul Romaniei de catre Basescu ne-a vulnerabilizat, in loc sa ne intareasca. In fata pericolului rusesc, China, si nu America, poate fi adevaratul scut.

Semnalele transmise de Ponta atat in China, cat si in Rusia (prin participarea la Olimpiada de la Soci) arata faptul ca „Micul Titulescu” a crescut. Va plati totusi greselile tineretii. Nu faptul ca a fost ofiter SIE (acesta era secretul lui Polichinelle), ci faptul ca s-a lasat corupt de Sebastian Ghita il face santajabil. Inregistrarile pe care le are Ghita cu el il vor face pe acesta stapanul jocului intern. Lipsa de scrupule a acestei canalii l-a facut deja un personaj detestat. Nu va trece mult si Ponta va incepe sa deconteze mizeriile lui Ghita.

Dupa ce am descris cele doua personaje dintr-o perspectiva absolut subiectiva, va dati seama ca nu as avea motive sa votez cu nici unul dintre ei. Dupa ce am urmarit cele doua dezbateri, am realizat faptul ca lipsa de cultura, ignoranta si stupiditatea lui Iohannis nu au cum sa il recomande pentru functia suprema intr-un stat. In ciuda faptului ca sunt de dreapta, am decis sa votez cu Ponta in speranta ca Tariceanu va reusi sa refaca PNL.

loading...

Be the first to comment on "DE CE VOTEAZA SORIN OVIDIU VANTU CU PONTA? Pentru ca puscarie"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*