EXCELENT! MONICA MACOVEI DESPRE SORIN OPRESCU: Noaptea fiului generalului. Sansa diminetii bucurestenilor

Europarlamentarul Monica Macovei participa la conferinta Agenda Europeana a PD-L, vineri, 10 decembrie 2010. INTACT IMAGES/Jurnalul National/Dragos StoicaEuroparlamentarul Monica Macovei participa la conferinta Agenda Europeana a PD-L, vineri, 10 decembrie 2010. INTACT IMAGES/Jurnalul National/Dragos Stoica

Noaptea cade peste fiul generalului. Dupa o tinerete glorioasa, se pare ca batranetea nu-l asteapta cu flori si zile bune. Poate, pentru noi, vine in sfarsit dimineata.

Fiul generalului, primarul Sorin Oprescu, a fost prins ca bisnitarii de duzina, sambata noaptea, cu bani marcati cu “spaga”, la el in masina.

DNA a venit chiar la un fiu de general de Securitate si primar al capitalei Romaniei. Nu vreau sa insinuez prea multe cu aceasta observatie. Vreau doar sa remarc ca domnul Sorin Oprescu nu era chiar un fitecine.

Si, se estimeaza in spatiul public, ca domnul Oprescu, care probabil n-a avut vreo copilarie plina de lipsuri cum au avut altii, numai intre 2013-2015 ar fi primit spaga in jur de un milion de euro. O suma uimitoare, pe care majoritatea dintre noi nu o va vedea in toata viata.

Domnul Sorin Oprescu a fost retinut de DNA si arestat preventiv de judecatori pentru luare de mita, in timp ce era primarul celui mai mare oras din Romania, un primar instarit si care, probabil, avea dinainte sa fie primar mai multi bani decat putea cheltui. Pentru ce avea nevoie de mita?

Domnul Sorin Oprescu isi dorea sa devina presedintele Romaniei, functie pentru care a candidat in 2009, la fel cum si-a dorit sa fie primarul Capitalei, candidand pana a fost ales.

Imbogatirea necinstita sa fie calea si motivul prin care voia sa ajunga la aceste demnitati publice? Nu pot sa nu ma gandesc cu aceasta ocazie la o parte din cei ce au candidat la aceasta inalta functie in stat.

Legea permite, cu niste restrictii, oricarui cetatean al Romaniei sa candideze la presedintie sau la primarii. Dar, de la a putea candida pana la a gandi despre tine ca, in ciuda a tot ce ai facut (sau poate tocmai de aceea?), esti persoana potrivita pentru a reprezenta Romania, este in unele cazuri – cum e si cel al lui Sorin Oprescu – un efort de imaginatie prea mare pentru un om corect si normal.

Domnul Sorin Oprescu a fost primar al capitalei Romaniei prea multi ani, timp in care nu se poate mandri ca ar fi avut vreo viziune pentru acest oras, in care calitatea vietii este mult sub nivelul majoritatii capitalelor europene.

In secolul 21, Bucurestiul domnului Sorin Oprescu inca nu are peste tot canalizare sau/si curent electric, nu are drumuri netede si fara gropi (dar are borduri), este cea mai poluata capitala europeana, nu are o retea de transport in comun care sa acopere eficient toate zonele, iar, vara si iarna, ne ofera senzatii mai tari decat ne-am dori.

Daca privesti retrospectiv lucrurile care s-au facut in timpul mandatelor lui de primar, mai gasesti in plus o suspecta insistenta de a mari si dezvolta drumurile din nordul Capitalei, in timp ce alte parti ale orasului par a fi complet parasite de autoritati. Pentru cine se straduia atat primarul Oprescu?

Imi tot vine in minte imaginea baronului care-si asfalteaza numai strazile pe care umbla el, si numai pana in fata casei lui, folosind, evident, banii comunitatii, adica banii nostri, ai tuturor.

De fapt, modul acesta de a folosi bani publici doar pentru interesele unui grup privilegiat este definitoriu pentru administratia publica a acestor ultimi 25 de ani, un model toxic de care trebuie neaparat sa scapam, daca vrem sa mai ajungem sa traim si o altfel de viata la noi acasa.

Si nu putem sa scapam de acest model toxic doar noi, politicienii, fara ca majoritatea populatiei sa-si doreasca asta si sa si faca demersuri concrete in aceasta directie.

Imi imaginez cum peste un numar de ani niste tineri, care vor trai intr-o altfel de Romanie, vor citi despre aceste fapte cu mirare si se vor intreba: cum a fost posibil? Pentru ca faptele adunate sunt uimitoare. Cum a fost posibil ca un primar cu astfel de pedigree sa ia spagi sume atat de mari? Ce a facut cu ele? A cladit vreun castel pe care il vor putea vizita generatiile urmatoare de romani? A fost in vreo cruciada ca sa lase viitorului o mostenire si o experienta istorice? Si, chiar daca voia sa faca un spital privat, de ce sa il faca din eventualele spagi, si nu din banii stransi de el in mod legal? De ce avea nevoie de acesti bani? Pentru ce? Pentru cine?

Unii, putini, s-au obisnuit cu aceasta realitate, dar ea este destul de neobisnuita. De ce fiul unui general de Securitate, caruia sigur nu i-a lipsit nimic niciodata, care la maturitate a ajuns nu numai doctor, ci si directorul unor spitale mari si importante din capitala: Elias si Municipal, a ajuns sa fure sume atat de mari in timpul madatului de primar?

Sigur, judecatorii vor hotari daca a luat sau nu mita, dar deocamdata am vazut cu totii ca avea la el bani marcati cu “spaga”.

Un raspuns ar putea fi faptul ca facea parte dintr-o lume, un anume grup social, in care naratiunea este asa: idealul in aceasta lume este sa furi cat mai mult din banii statului, pentru ca statul e o vaca de la care numai privilegiatii pot mulge. O lume care a acaparat in ultimii 25 de ani multe din aparatele administratiei locale si centrale pentru propriul uz si beneficiu. O lume in care e bine sa faci astfel de fapte si e normal sa iei spaga ca sa dai niste contracte. De fapt nu e numai normal, e obligatoriu.

E o lume in care mai mult te nasti si mai greu intri. Sau intri contra cost ori, din cand in cand, pe cinstite, si atunci gauresti “sistemul”, iar parti din “grupul infractional organizat” sunt prinse si dovedite de lege si justitie.

Ei se mira (de ce mi s-a intamplat tocmai mie?), sufera, dar se bat. Ei nu vor castiga, daca noi toti vrem ca ei sa piarda si daca spunem asta clar si tare in fiecare zi, fara obosire. Si daca ii sustinem pe cei care, in numele nostru si pentru noi, se lupta sa ii prinda si sa ii dovedesca in justitie.

Ei nu vor castiga, daca nu ii vom alege din nou, acum, cand ii vedem cum sunt cu adevarat.

Exista niste perimetre clare ale acestei lumi. “Ei” si-au construit o naratiune in care e bine sa fii hot, chiar fiind copil de general si medic pe deasupra. O naratiune care spune ca elitele conducatoare trebuie sa fure, ca esti mai destept si mai frumos, daca ai mai multi bani negri in conturi in insulele Cayman. O naratiune care spune ca nu trebuie sa faci nimic pentru cei multi, pentru ca sunt multi si prosti si pot fi manipulati.

E o naratiune care isi are radacinile in comunism, pe vremea cand statul ne era inamic si era cumva onorabil sa subrezesti statul inamic furandu-l. In fond si Ceausescu ne fura pe noi, nu? Si ne obliga la niste privatiuni pe care nu le doream si sa traim o naratiune pe care nu o inghiteam.

Atunci, in comunism, unii oameni priveau furtul de la stat aproape ca pe o miscare de gherila. Apoi, acei descurcareti care reuseau sa faca bani negri si in comunism si altii ca ei au ajuns in paradisul fiscal al anilor 90, si, dupa cateva luni confuze, s-au regasit, s-au coagulat pe baza afinitatilor si dorintelor lor si, in mod surprinzator, au reusit sa confiste cam toata puterea politica si administrativa.

Au perpetuat astfel institutia statului inamic, intr-un fel mai pervers si parca mai elaborat. Cu aceasta pecingine trebuie sa luptam azi.

Ne gandim demult si mult in M10 cum sa desfacem aceasta lume cu ramificatii atat de mari si adanci, incat urnirea ei din institutiile statului in care s-a instalat va declansa multe cutremure.

Caderea unui cap, fie el si atat de mare ca al lui Sorin Oprescu, nu va schimba prea multe. Poate doar directia in care se duc spagile. Asa ca, pentru binele nostru, trebuie sa schimbam naratiunea.

Naratiunea politica, naratiunea institutionala. Povestea in care traim. Si nu numai noi, cei care ne-am afiliat politic in M10. Ii asteptam sa ni se alature pe toti cei ce s-au lovit de coruptie, birocratie, indiferenta, mediocritate, pe toti cei care se simt umiliti in relatia cu statul.

Vrem sa inlocuim naratiunea lumii lui Sorin Oprescu cu una in care domina alte valori, in care transparenta deciziilor, administrarea eficienta a bugetului, folosirea banilor pentru binele locuitorilor Bucurestilor, nu doar pentru un numar limitat de persoane, sa devina o realitate, nu doar un cosmar sau un vis care ne frustreaza mereu, pentru ca pare de neimplinit.

Da, in sfarsit, noaptea cade peste fiul generalului si speram ca, odata cu el, odata cu “ei”, peste o lume care ne-a adus numai dezamagire si suferinta. Dupa o tinerete glorioasa, in care putea sa aleaga o cariera curata, o cariera care sa insemne ceva, se pare ca ales o batranete urata, lipsita de cinste si demnitate.

Noaptea se asterne peste fiul generalului, fostul medic si primarul Sorin Oprescu. Poate, pentru noi, vine in sfarsit dimineata.

SURSA: ZIARE.COM

loading...

Be the first to comment on "EXCELENT! MONICA MACOVEI DESPRE SORIN OPRESCU: Noaptea fiului generalului. Sansa diminetii bucurestenilor"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*