GEORGE MIOC: Omagiul meu veselei secte care scoate Bucureştiul din epoca Oprescu

image

Adesea, bicicliştii sunt enervanţi. Se aruncă sinucigaş între maşinile din trafic, sperie bătrânii şi copiii care merg liniştiţi pe trotuar şi-i claxonează furioşi pe toţi cei care-şi permit să circule pe pistele lor. Cu toate acestea, spun că tânăra sectă a bicicliştilor din Bucureşti este demnă de toată admiraţia. Îmi dau speranţa că oraşul acesta poate fi schimbat.

I-am văzut acum peste o săptămână mărşăluind prin Bucureşti, câteva mii de oameni.

Nu am un studiu sociologic la îndemână, dar am impresia că nu vorbim despre relativ obişnuitul nucleu de hipsteri (nu că aş avea ceva împotriva lor) care doresc un loc de joacă pentru bicicleta lor de peste o mie de euro. Sunt oameni tineri, pe mulţi i-am văzut alături de copii, care-şi doresc un oraş în care să poată trăi. S-au săturat să stea în ambuteiaje şi să înghită praf. Vor să-şi transporte copiii la grădiniţă sau la şcoală cu bicicleta, în siguranţă. Vor să se ducă la slujbă în condiţii decente, nu confruntându-se cu un trafic isteric. La orele de vârf, metroul deja nu mai face faţă numărului mare de călători.

Ştiu că puţini s-ar aştepta ca un român din Texas, republican, să ia partea bicicliştilor. Legenda urbană spune că noi suntem preocupaţi doar de benzina ieftină, pentru maşinile noastre 4X4 cu un consum de 10 mpg. În România, i-am văzut pe mulţi spunând nemulţumiţi: dar de ce bicicliştii nu ies în stradă pentru…? Şi urmează o lungă listă de sofisticate probleme politice. Eu văd însă în aceste marşuri, care se desfăşoară de două ori pe an, o oportunitate formidabilă ca bucureştenii să scape de administraţia coruptă care a sufocat oraşul. Revendicările lor sunt revendicările imensei majorităţi tăcute a locuitorilor acestui oraş. Toţi suferă de pe urma unui transport în comun haotic şi subdezvoltat.

Aţi uitat, cred, dar prin 2011, la presiunea Băncii Mondiale, în subordinea Ministerului Transporturilor s-a constituit o Autoritate Metropolitană de Transport, care urma să coordoneze RATB-ul, metroul şi transportul din localităţile din jurul Capitalei. Instituţia există şi azi – cu director, funcţionari, sediu – dar nu face nimic. RATB-ul investeşte în linii de tramvai care circulă inutil exact pe deasupra metroului.

De ani întregi, traficul din Drumul Taberei şi Bucureştii Noi este dat peste cap de uriaşele şantiere de la metrou. Intersecţii întregi sunt blocate şi nimeni nu ştie când se vor termina lucrările, pentru că guvernul Ponta a tăiat banii de investiţii. Primarii, cei de sector, dar şi Sorin Oprescu (tovarăşul lui Ponta, via Ion Iliescu) ar fi trebuit să fie primii care să facă scandal Guvernului şi să ceară ca investiţiile să fie accelerate. Nu o fac. Nu le pasă şi se tem de un conflict cu primul-ministru.

În aprilie 2014, guvernul Ponta a deturnat, prin ordonanţă de urgenţă, sumele obţinute din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi i-a dat lui Oprescu vreo zece milioane de euro pentru piste de biciclişti. În mai 2015, lucrările nu erau începute. Pistele de bicicletă acoperă sub 10 km în Bucureşti. În regiunea Dallas-Fort Worth (unde locuiesc), o zonă considerată ca fiind destul de neprietenoasă cu bicicliştii, există o reţea de 300 de mile pentru biciclişti, iar consiliul oraşului Fort Worth vrea să mai deschidă 1400 de mile. Joi, Washington Post anunţa că toţi elevii din capitala SUA vor primi lecţii de mers pe bicicletă.

Nu mai intru în detalii, vreau să punctez două lucruri pe care le consider importante. În primul rând, spre deosebire de Constanţa – unde, după plecarea lui Mazăre, s-ar părea că nu se întâmplă nimic – Bucureştiul intră, pas cu pas, în epoca post-Oprescu. Este evidentă panica din PNL şi PSD, ai căror lideri realizează că nu vor mai putea păcăli alegătorii cu figuri de tip Vanghelie. În al doilea rând, observ că s-a constituit o comunitate neafiliată vreunui partid, cea a bicicliştilor, care are nişte standarde, nu se pune orbeşte în slujba unui candidat sau a altuia şi care va crea o presiune de bună calitate la viitoarele alegeri locale.

Oraşul acesta se trezeşte din amorţeală, asta este ştirea cea mai bună. DNA-ul a eliberat terenul, acum este rândul alegătorilor. În noiembrie 2014, cine s-ar fi aşteptat ca diaspora să blocheze ascensiunea lui Ponta? Aştept cu mare interes viitorul miting al bicicliştilor bucureşteni. Va fi în primăvara lui 2016, în prag de alegeri.

Sursa: CONTRIBUTORS.RO

loading...

Be the first to comment on "GEORGE MIOC: Omagiul meu veselei secte care scoate Bucureştiul din epoca Oprescu"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*