IOANA ENE DOGIOIU: Dosarul Mineriadei, justitie tarzie sau perdea de fum?

ion-iliescu-codrin-prisecaru

Niciodata nu e prea tarziu pentru un act de dreptate, niciodata nu e prea tarziu pentru stabilirea unor responsabilitati, a unor vinovatii si pentru a spune adevarul, mai ales in cazul unor crime imprescriptibile.

Din acest punct de vedere, redeschiderea in forta a dosarului Mineriadei

din iunie ’90 si sansa de a clarifica acest episod din istoria Romaniei este cu siguranta de salutat.

Pentru a avea insa o forma de exorcizare a societatii romanesti mi se pare insa cu mult prea tarziu, pentru ca autorii principali ai acelei traume nationale si-au consumat in buna masura potentialul politic, au intrat deja in istorie, unii dintre ei, precum Mihai Chitac, nici macar nu mai sunt in viata pentru a raspunde.

Raul de atunci a fost epuizat pana la ultima picatura, iar peste el s-au asezat randuri, randuri alte blestematii, in primul rand coruptia, chiar mafiotizarea cu efecte de ansamblu cel putin la fel de dezastruoase.

Daca raul primar reprezentat de acei oameni era starpit atunci, probabil ca Romania era acum altfel.

Ceea ce, repet, nu inseamna sub nicio forma ca vinovatia de la Mineriada din iunie ’90 nu trebuie clarificata. Ci doar ca la nivelul societatii nu mai poate produce alte efecte majore decat cele emotionale punctuale pe care le si vedem.

Cel mai rau ar fi insa ca acest moment, care ar trebui sa fie al unui adevar tarziu, sa reprezinte doar o diversiune de proportii pentru descarcarea unor tensiuni politice si sociale.

De ce ma gandesc la asa ceva?

Ceea ce ma intriga in povestea aceasta este timing-ul. Ion Iliescu este pus sub invinuire la doua zile dupa un Congres PSD in care Liviu Dragnea, din senin, s-a apucat sa-si ceara iertare pentru crimele comunismului, invocand in discursul sau si mineriada.

“Nu am avut curajul sa condamnam crimele dictaturii comuniste. Nu ne-am asumat greseli facute in primii ani dupa Revolutie, cum ar fi evenimentele intamplate in Piata Univeristatii. Impacarea nationala e un obiectiv pentru care merita sa ne cerem iertare, chiar daca nu noi, cei care suntem astazi aici, suntem vinovati”, a declarat duminica Liviu Dragnea.

De luni Ion Iliescu nu mai avea un loc in BPN al PSD, iar miercuri urca scarile Parchetului pentru a fi pus sub acuzare pentru crime impotriva umanitatii.

Am putea spune ca dl Dragnea a avut o uimitoare, exceptionala intuitie. Sau a stiut ca asta urmeaza, ceea ce mi s-ar parea inacceptabil. Pentru ca, fara vreuna dintre aceste variante, gestul lui Liviu Dragnea, care nu e de ieri in PSD, nu mi se pare explicabil.

Deci PSD-ul pornit pe calea reformei se desprinde smerit de trecut si face in numele acestei reforme sacrificiul de a se lepada de parintele, de patriarhul sau. O face cumva cu atata fast, atat de apasat, tocmai pentru a acoperi ca nu se desprinde de prezent?

Capul lui Ion Iliescu se rostogoleste pe scarile Parchetului General, dezavuat de PSD, dar acelasi PSD mentine un premier trimis in judecata pentru coruptie si este condus de un presedinte condamnat in prima instanta pentru fraudarea unui referendum.

Mi se pare ca Ion Iliescu este sacrificat ritualic, pentru ca oricum nu mai conta din punct de vedere politic, pentru ca atentia sa fie mutata cel putin o vreme de la realitatea guvernarii si a conducerii PSD.

Daca va fi sacrificat pana la capat, adica trimis in puscarie, vom vedea, pentru ca suntem abia la inceputul unei anchete si al unui eventual proces care se pot incheia in orice mod, atunci cand se vor incheia.

Deci vorbim despre Ion Iliescu, oricum o umbra politica, ca sa vorbim mai putin de Dragnea si Ponta? Atacam la baioneta crimele trecutului in timp ce ne sufoca crimele prezentului?

Probabil ca nu as fi avut aceste suspiciuni daca PSD era luat prin totala surprindere, cu Ion Iliescu la masa BPN, nu deja mazilit in regim de urgenta. Si mi-e foarte greu de inteles de ce dl Nitu a lasat sa se scurga mai bine de un an de la sentinta CEDO de anul trecut care obliga Romania sa reia investigatiile in dosarul Mineriadei.

“Toate dovezile din acest caz indica existenta elementelor constitutive ale unei crime impotriva umanitatii, comise de oficiali ai statului roman, inclusiv membri ai Guvernului si militari cu grade importante”, scrie in decizia CEDO din 2014. Sa inteleg ca dovezile crimelor vazute de judecatorii CEDO nu au fost vazute de procurorii dlui Nitu pana cand Liviu Dragnea nu a anuntat desprinderea PSD de trecut?

As vrea sa cred ca procesul Mineriadei va aduce o justitie tarzie. Dar ma tem ca este doar cinica perdea de fum intru recredibilizarea unui PSD care-si sacrifica vina trecutului pentru a-si menaja vina prezentului.

Sursa: ZIARE.COM

loading...

2 Comments on "IOANA ENE DOGIOIU: Dosarul Mineriadei, justitie tarzie sau perdea de fum?"

  1. markwilliams | 23/10/2015 at 11:29 | Reply

    Corecta prezumtie..desi revolutia ar fi fost prioritara..context in care am fi aflat cum a cistigat Iliescu si sistemul ticalosit sa puna mana pe Putere..Probabil ,domnul procuror Nitu ..a avut propriul sau interes sa se produca valuri cu mineriadele si sa amane pina la calendele grecesti :”Cine a tras in noi,21-22″??

  2. markwilliams | 23/10/2015 at 12:48 | Reply

    Am avut dreptate.Domnul Nitu nu vrea sa fie judecat.Dosarul revolutiei a fost clasat de catre parchetul general.
    Cine dicteaza Romaniei???Intrebare de prisos..de al;tfel.

Leave a Reply to markwilliams Cancel reply

Your email address will not be published.


*