TULBURATOR! Scrisoarea unui PSIHIATRU catre CTP: “Niciodată, domnule Popescu!”

ctp

Acesta este un răspuns public din partea unui psihiatru către jurnalistul Cristian Tudor Popescu. Dar este o continuare și a unei discuții începută de mult, acum 22 de ani, între elevul Gabriel Diaconu și Cristian Tudor Popescu, în aula liceului I.L. Caragiale. Pe-atunci aveați anii mei de-acum. Dacă astăzi îndrăznesc să scriu, și dacă timp de 20 de ani am scris, este pentru că, odată ca niciodată, CT Popescu a venit, în fața unor țânci, să vorbească despre libertate. Și printre acei țânci m-am numărat și eu.
Domnule Popescu, vreau să răspund textului dumneavoastră recent despre Maria Olaru. Pentru cine nu știe, Maria Olaru s-a decis să vorbească despre experiențele ei din perioada copilăriei și adolescenței în compania antrenorilor ei de gimnastică. A descris metode pedagogice atât de familiare generației mele, unele care niciodată, dar niciodată, domnule Popescu, n-ar trebui să devină acceptabile. Indiferent de preț, indiferent de miză, indiferent de angajament, indiferent de capul compas al unei vieți. Pentru că Maria a fost bătută. A fost umilită. A fost, ca mulți alți atleți, călită la focul palmei și-al sudalmei. ”Prețul performanței”, aurul medaliei, așa cum mulți observă azi, a fost abuzul. Abuz din partea acelor oameni către care niște părinți s-au uitat cu încredere. Părinți care și-au ”dat” copiii, plasmodii de om, s-ajungă acolo, în departele minții lor. Să ”se-ajungă”.

CITESTE SI: Tudor Chirilă : “Să le arătăm că nu suntem puţini. BUCURESTI, un oras pe și l-au împărțit două partide (PSD și PNL) toxice”

Eram în clasa a doua. La noi în clasă aveam doi colegi, L. și I. Erau frați gemeni. L. era mai șontâc la minte, și mai degrabă juca fotbal cu frate-su în loc să învețe. Odată, la o lucrare de control, au primit nota patru. Mama lor lucra la Nufărul. A venit, într-o dimineață, n-am s-o uit cât trăiesc. Era înainte să vină tovarășa la clasă. Mama fraților a intrat cu zgomot în clasă. Dintr-o geantă de vinilin a scos un furtun de la mașina de spălat. Gemenii stăteau în prima bancă, rândul de la ușă. A scos furtunul din geantă și a început să-i lovească. Gemenii s-au chircit amândoi în timp ce noi, peste 30 de copii de 8 ani, ne uitam la scenă și înregistram tot. Zgomotul înfundat al cauciucului pe spinările lor încovoiate. Splintele de așchie care săreau din bancă, gâfâielile ei, transpirația care-i tapeta fruntea, rujul roșu care i se întinsese pe dinți, machiajul vernil dimprejurul ochilor, permanentul care-i căzuse peste ochi în timp ce repeta, răcorit, printre dinți, grijania mamii voastre de copii, de-aia v-am dat la școală să bateți mingea? Cu greu i-a scos învățătoarea noastră pe copii din mâinile ei. I-a bătut până le-a rupt uniformele de pe ei.
După ce m-am întors în România am petrecut șase luni pe-o secție de pedo-psihiatrie. Într-o zi a venit Radu. Radu avea 11 ani. Scăpase, ca-n filme, dintr-o ”căsuță”. ”Căsuțele” erau un alt nume pentru centrele de plasament din județul lui. Radu a ajuns în plasament de urgență după ce taică-su, polițist, l-a prins la păcănele. Bărbatul a rupt o scândură din gard și l-a luat la bătaie pe fiul lui. Doar că gardul avea sârmă înghimpată. Radu a mâncat bătaie cu o blană înghimpată care i-a ciuruit spatele. A ajuns, mai mult mort decât viu, la spitalul Județean. Nicăieri în fișa lui de prezentare nu apăreau detaliile, medicii îl știau pe domn care era un fel de mahăr. Așa că a fost chemată poliția, copilul a fost dat în plasament, dar tatăl n-a fost chemat să răspundă. A fost nevoie de intervenția de la București ca respectivul să fie decăzut din drepturi. Pentru asta a trebuit să-l convingem pe Radu, redus până la nivelul unei mici bestiole, să ne arate, în cele din urmă, spatele lui. Știți cum arată, domnule Popescu, spinarea unui copil bătut cu ghinturile sârmei? Trebuie că știți, e pe fiecare icoană, e pe fiecare Christ, e pe fiecare cruce prin fața căreia-și mai fac închinare cucernicii patriei. Sunt niște urme mici, albe, arată ca o spuzeală albă, pe ici pe colo cheloid, nimic spectaculos. Doar că trebuie să pui mâna, domnule Popescu. Trebuie să simți cu buricele degetelor, și să închizi ochii, și să-ți lași simțurile, propriocepția, să deseneze harta tuturor mușchilor zdrobiți, coastelor rupte, tendoanelor strivite. Să simți cum se strânge pielea pe copil în timp ce-și ține capul plecat de rușine.
Spuneți că Maria Olaru ar fi putut să vorbească, ar fi putut să reclame, ar fi putut…
Spuneți-i asta pacientei mele, sportivă de performanță, care-a fost adusă de mama ei după ce, brusc, i-a anunțat pe părinți că renunță la cariera ei, că nu mai poate, că vrea să moară. Și ei nu înțelegeau de ce. Și ea nu le spunea. Nu le spunea de trei ani că antrenorul le brusca pe fete în vestiar. Le trăgea de păr. Le atingea, la doar 14 ani, în feluri nepermise. Bătea mereu apropouri. Și-apoi, după un meci în care pacienta mea nu s-a descurcat bine, a așteptat-o să se schimbe, la vestiar, după care a venit și-a bătut-o măr. A călcat-o în picioare. Dar nu doar c-a bătut-o. A amenințat-o că dacă vorbește cu cineva n-o să mai joace. N-o să mai facă sport niciodată. A venit la mine pentru că știa cu ce mă ocup. Nu știa în ce altă parte să o apuce.
Credeți, domnule Popescu, în libertatea de cuvânt a atletului? Credeți că, de la adăpostul impunității și-al omnipotenței, antrenorul n-are cumva tocmai unealta de represiune perfectă, cea a sugestiei voalate sau chiar flagrante prin care ori faci față terorii, ”c-așa s-a călit oțelul”, ori pleci acasă?
Erați acolo, cu noi, printre primele generații de eliberați de sub jug și supresie. Mult mai tânăr decât azi ne vorbeați de privilegiul de-a trăi într-o lume în care ești liber să te exprimi, în care ești liber să nu fii de acord cu celălalt, în care să crești, să speri, să schimbi greșelile celor dinaintea ta. În voi ne punem speranța, ne-ați spus. Unde s-a dus omul de-atunci? Unde s-a dus, căci sigur azi el nu e aici. Da, domnule Popescu, uneori oamenii ajung campioni mondiali chiar și când sunt supuși tratamentelor inumane. Fără ghilimele, domnule Popescu. Bătaia nu suferă apostrof, jignirea unui copil nu suferă metaforă. Este acolo. Îți urlă în față și îți trebuie o formă rară de cinism s-o admiți cum c-ar fi tardiv azi s-o mai scoți din dulap doar pentru că, atunci, ai pierdut trenul. Crima prin abuz nu se prescrie niciodată.
Mie-mi plâng oameni și azi de bătăi primite în adolescență. De părinți bolnavi care i-au torturat în copilărie. De mame, de tați, de unchi și bunici. Trăiesc în țara unde, dacă un copil e abrutizat la clasă, trei sferturi din ceilalți părinți se grăbesc să domolească apele nu cumva să se supere ”doamna”. Dictatura și cenzura consensului continuă să descurajeze victimele bătăilor, și-a victimizării emoționale, să vorbească deschis, și răspicat, de ce li s-a întâmplat. Pentru că spusele lor pică pe urechi blege.. Pentru că urletul lor pică pe suflete de vată. Pentru că ignoranța, și indiferența majorității transformă tortura într-o formă ciudată de inițiere în arta supremă a sportului, și spiritului sportiv.
Nu e nimic sportiv ca un adult să dea o palmă unui copil pe care-l antrenează. Nu e nimic sportiv să-l jignească. Nu e nimic sportiv, și patina argumentației e cu atât mai sinistră, să spui că ”așa era practica”, sau – dimpotrivă – s-arunci suferința măcar a unui singur om în găleata cazurilor izolate. Ele nu sunt izolate, domnule Popescu. Sunt insulare. Doar că pe insula aia trăiesc veritabile comunități pentru care violența devine o a doua monedă de schimb, aia care face tocmai diferența între cele două entități pe care, periodic, le-amintiți: Gesselschaft (societate) și Gemeinschaft (comunitate).
Spuneți-mi dumneavoastră care e corecția fizică acceptabilă. E mai bine să tragi un copil de urechi sau de perciuni? E mai bine să-i dai palme la față sau la fund? E mai bine să-l bați cu varga, cu nuiaua, cu vâna de bou sau cu furtunul? Sau poate cu pompa de desfundat chiuveta, ca tatăl unui alt pacient de-al meu care, în apoplexia propriei nemernicii, a rupt o coadă pe spatele propriului prunc? E acceptabilă violența dacă scopul e nobil? Sunt copiii atleți mai puțin copii decât restul copiilor? Credeți că atunci când pleacă în cantonament consimt, pe undeva, că vor trăi experiențe fizice de neuitat?
În fiecare zi adun cu fărașul praful pe care-l lăsați în urmă, domnule Popescu. Dumneavoastră și ideologia pravoslavnică, fie ea de inspirație laică ori ba. Trăiți și veniți dintr-o lume care periodic îmi iscă silă, a părinților bătuți de părinți și-a copiilor bătuți de copii, și oricare combinație dintre ele. O societate de brute, o comunitate de lași, oameni care și-au construit falus și coi pe orgasmul palmei altoită unei ființe fără putere, fără posibilitatea de-a se apăra, fără apel la retortă, fără mijloc de-a vorbi. De a vorbi măcar. Spuneți că Maria era mare, că putea să vorbească despre asta cu mama ei. Cu care mamă, domnule Popescu? Cu ce mamă, mai exact, când mamele din România, aproape trei din patru, au trecut ele însele cel puțin o dată prin viață printr-o formă de violență? Și-apoi mama se ducea unde? La poliție, la protecția Copilului? Unde? Unde dădea nasul cu eterna specie de milițian pentru care aceste mizerii erau triviale, care – nu o singură dată – rezolva la rându-i dilema cu pulanul și cu dos de palmă?
N-o să mai apucăm să creștem, domnule Popescu. După 22 de ani, n-apucăm să mai sperăm cât timp trăim fără lustrație, fără devoalarea unor adevăruri, și realități, fie ele vorbite ori ba, mărturisite ori nu. Maria Olaru a mărturisit. Indiferent de moment, indiferent de intenție, indiferent de manieră, a vorbit. Nu același lucru se poate spune despre agresorii ei, sau oricare alt agresor care, și astăzi, își găsește o scuză, o justificare, o formă supremă de indignare. Cum că ce rușine, după atâția ani, să vorbească urât de noi care i-am dat un sens pe lume. Mi-e teamă, domnule Popescu, că ați picat în păcatul raționalizării. Deschideți ochii. Deschideți ochii în timp ce vă imaginați cum s-au închis ochii unei fete în timp ce-și primea palma ”bine” meritată. Nu-i așa că ”face” sens?
Gabriel Diaconu, medic psihiatru, fost elev dar și
Gabriel Diaconu, co-director, Secțiunea privind Consecințele Torturii și Abuzului Psihologic, Asociația Mondială de Psihiatrie (WPA), membru fondator al Secțiunii de Psihiatrie și Sport, WPA

loading...

57 Comments on "TULBURATOR! Scrisoarea unui PSIHIATRU catre CTP: “Niciodată, domnule Popescu!”"

  1. Emil Galaţchi | 03/06/2016 at 12:21 | Reply

    Sunt foarte adevărate toate cele relatate. Fac parte dintre cei care au suferit un asemenea tratament. Şi nici măcar nu eram vinovat. Acum, la 70 de ani, aş putea să afirm şi să încadrez fapta la una dintre năzdrăvăniile unui copil mai ştrulubatic. Însă şi acum, la 70 de ani, îmi dau lacrimile când îmi amintesc. Sunt foarte mulţi cei care duc cu ei în mormânt traumele suferite în copilărie. Cei care săvârşesc abuzuri nu au nici o scuză. Înţelepciunea populară spune că vorba dulce mult aduce. Amintiţi-vă şi de povestirea lui Ion Creangă când, întors de la scăldat, mama îl dojeneşte cu vorba blândă. Care a fost reacţia lui? “De m-ar fi bătut cu toate pădurile lumii, nu m-ar fi durut aşa de mult cum m-au durut vorbele mamei.

    • IMI PARE RAU… NU AM PUTUT CITI DECAT PUTIN, CA PARCA MI SE FACE RAU… NU SUPORT BRUTALITATEA. NU M-AM ATINS DE NICI UN ELEV. I-AM FACUT PE TOTI SA INVETE DIN PLACERE, SA PERFORMEZE DIN PLACERE SI DIN DORINTA DE A PERFORMA.

      EU NU MI-AM DAT COPIII LA SCOALA CA SA FIE LOVITI SI NU AU FOST LOVITI, NICI ACASA SI NICI IN SCOALA, NICAIERI.
      NU SUPORT, ORGANIC APROAPE MI SE INTAMPLA CEVA, MI SE FACE RAU, REALMENTE CAND CITESC…. BIETII COPII. ASTFEL DE OAMENI, DE AUR DACA SUNT, CHIAR DACA SUNT DE AUR, DAR SUNT SI BRUTE, CAMELEONII ACESTIA, VOR FI NISTE GUNOAIE PENTRU MINE.

  2. Nu am putut sa citesc pana la sfarsit. Ingrozitor de dur! De ce exista astfel de monstrii( pt ca oameni e prea mult sa le spui) ???De unde vin? Cum se transforma in monstri? De ce este loc pt ei pe acest Pamant? 😢

    • Comunismul in special i a creat! El avea drept asupara femeilor, copiilor, asupara a tot…. din pacate eu nu am suferit… dar vad, aud cate au fost in jur si ma cutremur!

      • Monstrii creeaza monstri. Personal sunt un copil din 3 , abuzati si fizic si emotional. Dar eram in comunism si bataia era ceva ce se aplica in mod constant. Copil fiind am avut episoade de satism fata de plante si mai tarziu fata de animale. Tarziu am constientizat ca nu e normal. Chiar imi placeau animalele, dar aveam episoade bruste de furie necontrolata. Pina la urma am reusit sa dau de urma a ceea ce se intampla de fapt.

  3. Alin SAVU | 04/06/2016 at 11:33 | Reply

    Vă mulţumesc, domnule doctor, pentru că mi-aţi confirmat, din nefericire, convingerea mea că nu ne vom însănătoşi niciodată. Ştiţi de ce? Chiar dacă, în urmă cu sute de ani, mii de băieţi şi fete luau drumul Stambulului pentru a deveni ieniceri în oastea otomană şi pentru a ajunge cadâne în haremurile de pe malurile Bosforului – cu acceptul smerit al părinţilor -, noi românii nu am înţeles nimic din propria noastră istorie şi continuăm să ne simţim şi astăzi doar slugi. Slugi frustrate care îşi bat şi abandonează copiii şi astăzi, după atâta amar de vreme…

  4. Ivo Birzan | 04/06/2016 at 11:45 | Reply

    In sfarsit cineva spune si face ceva impotriva abuzurilor asupra copiilor si asupra celor fara aparare, singuri si speriati si parasiti si fara speranta. M-am bucurat sa citesc articolul, sper si mi doresc sa fim mai multi cei care intelegem nenorocirea pe care atat de multi o traiesc. Copiii sunt marcati si pregatiti sa devina la randul lor abuzatori precum au fost parintii si profesorii ori antrenorii lor de azi. Pentru ca viitoare generatii de ziaristi si farisei, abuzati si abuzatori, sa se mire de ce poporul asta e din ce in ce mai depresiv, supus, umil si cum de nu se mai schimba odata…

  5. Oare dece tot ce scrie CTP este doar critica patimasa…ura…venin…imbracate in mentalitatea unui mare telectual ?…eu zic ca si asta spune ceva …spune multe despre omul care scrie…care, pentru ca poate scrie, considera ca are un supradrept sa-si arate scarba permanenta a personalitatii sale ? Cine a simtit vreo lauda blanda si bunatate in ce a scris vreodata CTP…sa spuna !…tocmai de-aia pentru mine astfel de inteligenta nu este un exemplu ! 🙁

    • Sunt total de acord cu tine … Foarte bine punctat . Inversunarea lui verbala in orice articol ,arata o fata a personalitatii lui care poate da de gandit .Poate ca are nevoie de suport psihologic .Ia totul prea personal .Pe tipul asta cred ca nu il multumeste nimic niciodata .

      • Cine exprima, se exprima. Eu cred ca a fosttare batut la viata lui ! Printre altii, batut si de Dumnezeu!

  6. Am plâns mult citind articolul dumneavoastră. Am făcut gimnastică și înca mie frica și tremur când aud numele antrenorului. Nu spun cine și unde am făcut. Am 43 de ani și încă ma confrunt cu multe frici, resemnari, fobii… Încerc sa trec peste. Și când am depresii, destul de dese, ma gândesc la fiica mea. Trebuie sa fiu puternica pentru ea. Și câteodată îmi fac niște scenarii în cap cu ca s-ar întâmpla cu ea ce s-a întâmplat cu mine și, da, în minte mea îl omor din bătaie pe antrenor…stiu nu e bine, și mie rușine. Antrenorul acum trăiește bine merci, antreneaza, încă. Cred ca și bate, la fel de rău. Mi-aduc aminte de acele bătăi cu bățul de la panglica, bat din fibra de sticla. Și coada de mătură, și coarda. Și vânătăile ce trebuia date cu fond de ten și pudra. Sa nu se vadă. Și cele 6 zile de dinainte de concurs. Și când era să-mi p pierd un ochi iar el în loc sa se îngrijoreze, a doua zi înainte de concurs mi-a spus ca dacă scap panglica pe jos mănânc bătaie. Și cu jumate de ochi nu am scăpat-o. Și când ne învârtit pielea după cap și aveam vânătăi câteva zile nu puteam sa țin capul drept de durere. Și cantonamentele de vara. Groaznic! I-am zis mamei ca ma sinucid dacă ma mai lasă la antrenamente. Atunci mama s-a speriat. Și am oprit. Slava domnului! Ca cred ca ajungeam și amanta lui. Și când am oprit el a venit la ușă la noi. Și a zis ca va fi nasol dacă ma opresc. Și la școală era sa rămân corigenta la fizica. Din cauza asta. Ce sa învăț? Când sa mai învăț? Copil de sase ani și o luna. Plecat de la școală la antrenamente. Doamne, cat ma bucur pentru Maria! Iar dnul.ctp.imi pare rău pentru el. Sincer.

    • Degeaba daca nu ai puterea sa spui tot. Degeaba daca nu te poti ridica la nivelul Mariei. Cireasa de pe tort este alta: NU TE VEI VINDECA NICIODATA si odata cu trecerea timpului vei fi urmarita de chipul angelic al celorlalti copii abuzati.

  7. Domnule Diaconu, Am inteles ca uniformele gemenilor au plesnit in urma batii cu furtunul, dar n-am inteles, si va rog sa ma dumiriti, ” blană înghimpată care i-a ciuruit spatele” fiului de politist era “inghimpata” de-a latul sau de-a lungul? Va intreaba asta un individ care, tota viata lui, nu a dat o simpla palma unui copil.

    • Mihai, n-ai inteles nimic! Stai jos! Ai nota 4!

    • Mama mia | 06/06/2016 at 18:33 | Reply

      Nu cred că este cazul și situația de a face ironii !
      Dacă așa vedeți situația, eu cred că mințiți când spuneți că sunteți “un individ care, tota viata lui, nu a dat o simpla palma unui copil”.

  8. Draga Mihai,

    Clarificarea solicitata de tine mi se pare esentiala, in raport de mesajul articolului. Intrebarea ta imi intareste, insa, o alta convingere, aceea ca nici tu nu ai luat nici macar o simpla palma cata vreme ai fost copil. Desi, poate, in cazul tau, ar fi trebuit.

    • auslander | 06/06/2016 at 01:33 | Reply

      in loc sa scrieti asemenea hal de raspunsuri care se vor si ironice si bascalioase, faceati o impresie buna daca ati fi explicat ce inseamna ”blana inghimpata”, dar se pare ca alde voi ati luat bataie DEGEABA!!

  9. Iordache Adriana | 04/06/2016 at 15:20 | Reply

    Domnule doctor , va multumesc !

  10. Domnule Diaconu, credeti ca sportul de performanta in Romania este egal cu batai, tortura, etc. ? Probabil ca mediul in care va desfasurati activitatea va face sa credeti ca ca totul si toti din jurul d-voastra, inclusiv sportul de performanta este o cotonogeala continua si o suma de indivizi ( sportivi de performanta ) socati si indobitociti. Va rog pentru o informare corecta faceti o documentare corecta si obiectiva in centrele de pregatire a loturilor olimpice, indiferent de ramura sportiva si apoi sa va spuneti parerea.
    Cu stima,
    Horea Dragos

  11. Domnule Mihai, aveti copii? Nu v-ati pierdut rabdarea la nuul retoric auzit de la tancul de trei ani? respectiv nu v-ati pierdut cumpatul la intrebarea “de ce” pusa a zecea oara in cinci minute?. V-o pun eu (intrebarea “de ce”). Eu am avut parte de acea educatie “normala” si am aplicat-o si eu pana…. cand copilul meu mi-a spus ca n-o sa ma intrebe pentru ca nu vrea doua la fund. Am realizat atunci, in al zecelea ceas, ca faceam cu copilul ce faceau ai mei cu mine. Si facusem intre timp psihologie si psihiatrie la scoala; dar am incuiat in creier bataia “rupata din rai” primita de la tata, de n-am mai putut stapani vezica. Mama azi nu-si mai aminteste de acele faze; le-a incuiat si ea. Tata nu stie ca ar fi facut-o, a uitat (voit). Efectiv nu va inteleg nedumerirea pentru ca atunci faceti parte din acea promila de copii, care n-au cunoscut acea “educatie”. Pentru restul copiilor intreb eu “de ce” azi te infurii tu adultule daca primesti o palma si faci reclamatie, dar eu copil trebuie(a) sa o accept de la tine? Poate doar ca misto de-a-latul si de-a-lungul (textului).
    Multumesc domnule Diaconu!

  12. Virginia Andrei | 04/06/2016 at 17:50 | Reply

    Mai mult decat cutremurator, nu ca nu as fi banuit ca se mai aplicau “mici corectii”, cate una peste fund, o mica ciupitura dar ceea ce spune Maria Olaru ca se intampla, apoi ce spune Gabriel Diaconu, atat in cazurile relatate si care l-au marcat dar si a Mariei mi-au intors pe dos sufletul, caci aceia nu sunt oameni, ci brute care au atata ura si dispret fata de ei insisi in primul rand… Apoi mai cred ca frustrarile lor, “impotenta lor de a face ce au facut cei batuti de ei, copii proprii sau elevii” se transforma intr-o ura viscerala ce trebuie scoasa batand bietele fiinte fara aparare. Ma tem ca aceste apucaturi animalice se perpetueaza mult mai bine in societatea noastra actuala…

  13. Domnule Diaconu
    Scrieti frumos, apasat, argumentat, doct, convingator, aveti intregul adevar in traista dv ! La nivel de Romania anului 2016, in zona fostului dv liceu….Nu-l am la inima pe CTP de pe timpul cand felicita minerii pentru “panselutele” plantate pe spinarea “legionarilor” descoperiti instantaneu de ion ilici iliescu…in iunie 90….. .Faptele enuntate de Maria pot fi adevarate, macar partial. Are si exagerari, gen calcat in picioare; a darama tot ce a facut o generatie de antrenori uriasi la nivel mondial, nu e cam mult ? Mai vreau sa va spun ceva, poate ati uitat: era un timp cand copii se vindeau “pa un televizor cu culori” sau caii se omorau in drum, asa, de nervi si nebunu’ dormea acasa…autoritatile hacuiau, legitim, cainii, parintii isi mai articulau copiii, nicicum cu ideea de a-i ucide sau maltrata pe orisice plan….. aplicati masurarea cu milimetrul de acum, decalat in timpuri cu alte naravuri si moravuri. Nu sunt adeptul violentei, am varsta lui CTP si as vrea sa am o discutie cu dv, peste 20 de ani, despre emascularea romanilor si a europenilor, prin comparatie cu alte rase…nu sunt sigur daca puritanii imi vor mai da acest drept elementar !

    • sydney wellington | 05/06/2016 at 01:37 | Reply

      Vasile, iti scriu dumitale si celor cateva sute care, ca si doamna Lipa, cred ca Maria ameninta “realizarile” antrenorului. Din cate stiu, cea care a urcat pe podium e ea. Cea care a lustruit medaliile cu lacrimi si vanatai e ea. Si-a castigat dreptul de a-si povesti viata si noi avem dreptul sa stim adevarul. Daca aceasta metoda de antrenare, care nu e practicata doar de domnul Bellu, ar fi buna, n-ar fi secreta. S-ar face cursuri pentru a invata maniera corecta de altoire a gimnastelor cand cad de pe barna. Cat despre exagerari… inca ma minunez cum apar mereu barbati care fara sa cunoasca personal barbatul acuzat de a calca in picioare o femeie sau in copil, sunt dispusi mereu sa le intinda o mana asigurand ca victima exagereaza.
      Si cu Adriana Giurca, 11 ani, moarta in 1993 in timpul antrenamentului, de mana antrenorului Florin Gheorghe, ce facem, draga Vasile? Poate si Adriana exagereaza.

      • Ca in butada cu rabinul, “ai si tu dreptate”…! Eu nu i-am tinut partea antrenorului.Am vrut doar sa spun ca masuram acum, cu mijloacele morale de acum, lucruri de acum 20 de ani, timp in care moravurile si naravurile erau fundamental diferite. Imi cer iertare acelui copil Adriana, despre care nu imi aduc aminte, o sa ma informez A avut “sansa” sa nimereasca vreun dezaxat…, nu inseamna ca fapta acelui individ-antrenor este de iertat….. cred, si este dreptul meu sa cred ca aceasta admirabila sportiva Maria Olaru a avut o doza de exagerare….Avea parinti, nu era prizoniera in lagar, putea sa comunice daca dracu’ era asa de negru… Pe timpul ala, in cam toate sporturile se mai tipa, se mai injura…Am facut un pic de box si am asa, o idee….Ingerii nu erau in sport la mare cautare nici in ring, nici pe saltea, nici pe gazon ! Teasca, marele si dificilul antrenor avea un repertoriu de sudalme de nu repeta nici macar un cuvant timp de doua ore…si nu numai el ! Multumesc pentru replica civilizata !

        • domnule Vasile, sper ca nu vin prea tarziu in discutie.
          cautati pe internet cazul Jimmy Savile, care probabil a fost unul dintre cei mai mari, perfizi si periculosi pedofili ai tuturor timpurilor, ei bine, victimele lui au avut curajul sa vorbeasca DUPA MOARTEA LUI, la decenii dupa abuzuri. iar cazul asta a deschis o intreaga cutie cu viermi, cum ar spune englezul, si alti predatori care au abuzat in trecut copii au iesit la iveala, acesti predatori inca in viata.
          20, 30 sau 40 de ani mai tarziu, moravurile si naravurile barbarice care au schilodit sufleteste atatia oameni si care erau tolerate in societate in trecut le pedepsim acum, ca acum putem.
          va invit sa cititi cum au procedat altii la case mai mari.

      • Eu nu inteleg, de ce Maria Olaru s-a mai antrenat cu acesti antrenori, daca erau asa duri si brutali? Afost fortata, putea sa plece, de ce nu aplecat?

    • Dacă veți citi cartea, veți avea surpriza să constatați că este substanțială, complexă și echilibrată. Și că nu atît cele câteva scatoalce îndurate la lot au lăsat urme, ci… altele. Pentru 2 dintre antrenorii de la juniori, care cafteau zdravpm , paginile de jurnal sunt urmate de explicarea și înțelegerea comportamentului acestora și de o reacție de împăcare cu ei. Cât despre cuplul Bellu-bitang, sunt relatate întâmplări de toate felurile. De altfel, ultima reacție a lui O. Bellu este una de fair play, la ani lumină de atotcunoscătorul CTP.

  14. Eu in clasa a doua, la 7 ani am fost batut de invatatoare o ora intreaga in fata clasei. Palme in cap, dat cu capul de zid si de tabla. Cand a venit mama sa ma ia de la scoala, incerca sa imi indese caciula pe cap, nu intra. Capul era vanat si umflat. Abia vedeam, ochii imi erau tumefiati. Buzele zvacneau. Rusinea ce am simtit-o in fata mamei m-a urmarit 33 de ani. La fel si abuzul sexual al unui unchi petrecut cand aveam 8 ani. Mi-au trebuit 33 de ani ca sa le scot din mine, abia acum la 40 de ani in fata unui psihoterapeut. Toate deciziile si modul de gandire, tot sistemul de valori si cel de raportare la ceilalti, absolut TOT se datoreaza acelor traume. Vindecarea e un proces lung…. iar eu am invatat sa nu mai judec pe nimeni pentru ca nu stiu nimic de traumele lui. La fel si CTP… la modul cum gandeste si scrie… omul asta are niste traume uriase transformate in frustrari majore.

  15. Uitați-vă în jurul nostru câtă rautate, câtă violență se manifestă pe stradă, în mijloacele de transport în comun, și mai ales în rândul șoferilor. Injurii, jigniri, una-două sar la bătaie. Acești oameni sunt rodul societății noastre, sunt rodul educației violente primite, o educatie tolerată, acceptată, ba uneori chiar încurajată, pentru că nu-i așa….“bătaie este ruptă din rai” si/sau “unde dă tata sau mama crește”
    Revenit în țară dupa mai bine de 20 de ani, mi-am adus copii cu mine (fata de 4 ani, băiatul de 9 ani) spre a cunoaște România. Seara îi duceam în parc. Am văzut copii agresivi, lipsiti de considerație față de cei mai mici sau mai neputincioși. Se împing, își aruncă priviri rautacioase unul altuia, își dau cu șuturile, se înjură. Copii de 4,6,8,10 ani.
    Am văzut lipsa de reactie a părinților care stau pe bancă, sparg semințe, fumează, ba unii mai trag dintr-o bericioaică și se uită impasibili la progeniturile lor violente. Dacă încerci să le spui ceva, și daca ai norocul să nu îți iei înjurăturile de rigoare, îți vor explica că… “așa sunt copiii”

    După 2-3 săptămâni copiii mei deveniseră la rândul lor agresivi.

  16. Se exagereaza cu scenele astea apocaliptice, am luat bataie cand faceam o prostie, in copilarie, nu cu furtunul de la masina de spalat, adevarat, dar uneori serios. CUM MAMA ALUIA DE NU AM AVUT NEVOIE DE PSIHIATRU ? Si am multi colegi care au incasat-o, binemeritat, nu s-au ticnit si nici nu au evoluat in directii ciudate.
    COPII DE AZI SUNT EXTREM DE LABILI PSHIC, DIN DIFERITE MOTIVE. PENTRU EI, CHIAR A INVATA PREA MULT ESTE UN ABUZ …. DACA NU CHIAR O BATAIE, LA FIGURAT. Pun asta pe seama lipsei reperelor, intr-o societate bolnava, in continuu HAOS.
    Bataia e rupta din Rai, se spune; nu e chiar o vorba goala.
    Pe de alta parte, si psihiatrii au nevoie de clienti, nu ?

    • Cand ajungi sa consideri bataia drept un fapt normal, care face parte din viata, cam ai nevoie de psihiatru…

    • Georgeta Radulescu | 10/10/2016 at 13:31 | Reply

      Maria Olaru are nevoie de bani și nu știe cum să-i obțină ?? Cine a împiedicat-o să renunțe la gimnastică , dacă nu se simțea bine ?? Și cred că nu ea a fost cea abuzată , ci o colegă a ei despre care scrie în carte . Iar domnul psihiatru , cred că are nevoie de pacienți . Nu-mi place CTP – îmi sugerează cu vorba și fapta un hitlerist sadea . Dar nu despre el este vorba aici . Probabil că Maria Olaru și-a fixat ca temă distrugerea antrenorilor Bellu și Bitang . Cred că a reușit, poate să fie fericită . Două cariere la sfârșit ” de mandat” le-a tăvălit bine de tot în noroi. la fel și gimnastica românească . Încep să cred că folosește metode securisto-psihiatrice pentru a-și îndeplini sarcina ce i-a fost încredințată . Nu ne rămâne decât să-i dorim ca în prag de pensionare , cineva la fel ca ea , să-i distrugă toată munc. Succes Maria Olaru și domnului psihiatru la demolarea și a altor cariere . Poate mai găsiți pe cineva care trebuie discreditat .

  17. mihai virgolici | 05/06/2016 at 10:10 | Reply

    multe nuante pot fi reliefate intr-o decizie complexa cum ar fi aceea de a scrie o carte, daca maria olaru mizeaza pe un scop egoist de a releva ceva sau sa nu cada in uitare greseste, daca o face pentru a-si recunoaste limitele ei atunci poate insemna o curatare pentru a merge mai departe.
    nu cred ca maria olaru doreste sa dezvaluie ceva opiniei publice cat mai ales o face pentru ea. vad in acest demers un strigat de neputinta recunoscut in vazul lumii al faptului ca a ajuns la o varsta si nu se simte implinita. ii lipseste liantul oferit de un model firesc al unei educatii normale. ii este frica sa nu transmita automat acest mod de relationare pe care l-a primit ea.
    ajunsa la o varsta a responsabilitatii in fata viitorului, cand trebuie sa transmita o cultura cuiva recunoaste ca ei i-a lipsit modelul, relatia afectiva cu parintii, nu a inteles motivul acestui destin creionat de parinti.

    • Se vede că nu ați parcurs cartea. E mai ușor să citezi, decât să citești. Din păcate…

  18. Domnule,este cel mai tulburator text pe care l-am citit de la revolutie si pana azi ! Este de pus in rama! Este o opinie a unui om care ma face sa mai am o speranta. Felicitari! Despre CTP… Ne irosim timpul si energia fie si numai pentru a-l baga in seama!

  19. Aveam 11,12 ani cand dupa schimbarea antrenorului, am renuntat la baschet, sportul pe care-l practicam deja de de la 7,8 ani. Se intampla cândva în anii ’80. Explicatia era simpla: noul antrenor ne agresa verbal si fizic, dar avea renumele “celui mai bun”. Metodele nu contau. El venea de la echipa de baieti, care rasuflasera usurati ca au scapat.
    Probabil ca n-as fi devenit o mare campioană, dar am renuntat la ceva ce-mi plăcea cu adevarat sa fac- acel program de fiecare marti, joi si sambata cu geanta cu echipament, drumul pina la Scoala sportivă, rasetele din vestiar, cantonamentele, un meci castigat, un cos reusit in fata unei adversare cu 10 cm mai inalta, lucruri mărunte care conteaza enorm la 8, 9, 10,11 ani.
    Am 48 de ani si simt inca un gust amar pentru acea renuntarea.
    La 30 de ani după acea poveste, fiica mea, atunci de 16, 17 ani, vorbim acum de anii 2007, 2008, incepe sa practice un sport mai putin accesibil, sa zicem – zbor cu aparate ultrausoare. Dupa multe ore de pregatire teoretică, examene de fizica, meteorologie etc, incepe sa zboare cu instructor. Si, in pragul testelor de zbor singur, adica fara instructor, renunta. Explicatiile ei de la acel moment nu m-au convins, erau legate de scoala, de timp, de pregatirea pentru admiterea la facultate. Aveam sa inteleg cam la 2 ani după asta, intr-o zi in care si-a facut curaj sa-mi povestească despre avansurile si hartuirea antrenorului. Ce fel de om poate fi acela care ar trebui sa învete un copil sa zboare ( nu se poate sa nu conteze simbolistica acestui cuvant ) si ii frânge deliberat entuziasmul, incredere a si pasiunea?
    Are acum 25 de ani si a devenit regizor de teatru, cu siguranta ar fi reusit sa zboare si ar fi facut-o cu gratie.
    Au mai trecut ceva ani, fiica mea cea mica – 9 ani- face echitatie, sărituri peste obstacole. Participa anul asta in etape de campionat national , este deja calificată la finala campionatului national din august. Si, incredibil, are un antrenor perfect, probabil cel mai bun antrenor de copii din tara.
    Speranta moare ultima, as zice. Doar că platim un pret prea mare pentru permisiunea de a urma un vis.

  20. Am citit cu foarte mare atentie si interes comentariile si articolul. Toate exprima realitati si perceptii distincte. Este foarte greu sa trasezi o linie de echilibru intre disciplinarea necesara a unui copil si abuzul violent, animalic, asupra aceluiasi copil. Doar o mica remarca : palmele si pumnii in cap de la tata le simt si acuma ca un abuz, nuielele la cur de la mama, le simt ca pe o disciplinare necesara a unui copil in formare, pentru a creste drept, si ii sunt recunoscator. Copiii au nevoie de o disciplinare, o mica atentionare, chiar si fizica. Am zis MICA. Niciodata un parinte sa nu isi verse nervii pe copil iar disciplinarea sa fie facuta cu calm si cu explicatii, altfel nu isi atinge scopul. In copilarie, cand ajungea tata acasa toti ne ascundeam de el. Copiii mei deschid usa si imi alearga inainte sa ma ia in brate si sunt fericiti ca m-am intors acasa. Si sunt destul de sever cu ei, dar imi simt adesea dragostea nemarginita ce le-o port. Le explic tot ce fac si de ce o fac. Nu au nevoie de pedopsiholog. Au un tata iubitor chiar daca sever, care le e alaturi mereu.

  21. Bateti campii!Ce legatura au povestile dv. de cabinet(“cutremuratoare”,”halucinante”) cu faptul ca unui om rational nu-i place sa vada cum cineva isi exploateaza propria suferinta pt.foloase materiale? Cata ipocrizie!Maria Olaru si-a adus aminte ca sufera … dupa cati ani?Ipocrizia asta vine de la un om care isi admira propriul “maestru” in ale jurnalismului:Ion Cristoiu,cel cu gaina care a nascut pui vii! avem nevoie de oameni rationali,domnule doctor! Oameni care sa ne spuna lucrurile “verde-n fata”,chiar daca nu ne plac!Aveti ceva impotriva oamenilor care nu privesc lucrurile doar dintr-un singur unghi???V-ati gandit la posibilitatea ca Maria sa le fi facut un deserviciu de fapt celor care sufera intr-adevar,asa cum povestiti dv?Spectacolul penibil cu autografe,pupaturi si zambete ajuta pe viitoarele victime ?

  22. Gabriel Diaconu, medic psihiatru, co-director, membru fondator WPA……..Nu credeți că BROȘURICA cu ”suferințele inimaginabile, groaznice, de nesuportat”, suferite de Maria Olaru din partea CĂLĂILOR, soții Bitang și alții, a fost CLOCITĂ și lansată cu SURLE și TRÂMBIȚE cu ocazia NEFERICITEI candidaturi a soțului, Bogdan Diaconu, pentru o Primărie ?? HAHALERA si-a croit și un partid, PRU, adică PÂRȚU și spera să rupă gura târgului și să obțină voturi, cu această ocazie. JALNIC candidat, JALNICĂ strategie.

    • Corect! si fraierii “au pus botul”!Si inca ceva ce nu stiti:ipocrizia este cea care-l impiedica pe dl.doctor sa vada aceste lucruri.Acest”eveniment”este doar o oportunitate pentru a-si declara antipatia fata de un ziarist rational si cinstit.Antipatie pe care si-a manifestat-o in mai multe randuri pe un blog,neuitand sa laude in schimb ziaristul cu gaina(cea care “nascuse pui vii”) de la EVZ ,acelasi ziarist care a comis o marlanie,jignind o femeie-ION CRISTOIU.De la “mnealui” zice ca a invatat jurnalismul “adevarat”.Acest ION CRISTOIU zicea ca gaina vinde ziarul!Frumos model de profesionalism ,nu? Pentru oricine incearca sa-l “combata”:nu va mai obositi,e un om caruia nu-i place adevarul trantit in fata,deci nici pe cei care fac asta! Va continua cu insultele ,mai ales acum ca i s-a oferit prilejul!

  23. Stimate domnule Diaconu, ceea ce m-a determinat, în plus faţă de lectura articolului Dvs, să intervin este impostura cu care dl Popescu face aprecieri şi emite judecâţi de valoare în gimnastică. Şi nu e pentru prima dată. Ceea ce mi se pare la fel de nociv ca atitudinea menţionată (şi văzută pe viu la tv) este încercarea domniei sale de a o compromite de Maria Olaru, de a-i diminua şi desconsidera meritele sportive şi performanţele din gimnastică. S-o luăm metodic. 1. Din necunoaştere sau confuzie, dl Popescu i-a reproşat Mariei Olaru că nu a ieşit în lume cu declaraţii atunci când, chipurile, putea s-o facă înaintea altor scandaluri similare (se referea, desigur, la cazurile Alexandra Marinescu şi Oana Petrovschi, ultimul soldat cu un proces câştigat şi cu o altă carte). Maria face parte din aceeaşi generaţie cu Alexandra (care s-a retras în 1998), dar a obţinut rezultatele de vârf ale carieriei în 1999 şi 2000, deci după Alexandra şi apariţia problemelor ei. În plus, la Alexandra şi Oana, a fost vorba de acuzaţii bazate pe deteriorarea stării de sănătate prin antrenamente forţate, şi nu de abuzuri. 2. Dl Popescu încearcă să acrediteze ideea că Maria este o gimnastă de categorie secundă, că aurul mondial la individual compus nu are valoarea unor medalii pe aparate. Fals. A fi o gimnastă completă, de 4 aparate, este mult mai dificil decât a fi specialist la un singur aparat sau două. Gimnastele citate de dl Popescu ca fiind mult mai talentate decât Maria (Nadia, Kati Szabo, Daniela Silivaş, Lavinia Miloşovici, Cătălina Ponor) au, într-adevăr, geniu, dar nu au fost niciodată campioane mondiale absolute. Maria a fost, în 1999, la fel ca Aurelia Dobre, în 1987 (de care se pare că azi nu-şi mai aminreşte nimeni). Şi, din nou, greşeală: Maria a obţinut medalii în finalele pe aparate, la sărituri: argint, în 1998, la europene, şi bronz, în 1999, la mondiale (ca să ne rezumâm doar la cariera ei de senioară). 3. Este complet deplasată comparaţia dusă până la echivalenţă între valoarea unei gimnaste la individual compus, demonstrată într-un concurs mondial (care durează două ore) şi poziţia în clasamentul WTP a unei tenismene (care este suma punctelor acumulate într-un întreg sezon). Ideea că atingerea locului 1 WTP fără a fi câştigat niciun turneu cu câştigarea aurului mondial absolut demonstrează rea credinţă şi dilentantism ostentativ, mascat sub aparenţa cunoscătorului (poate, doar în tenis). Căzut în eroare sau în tendenţiozitate, dl Popescu a adus un nedrept prejudiciu de imagine Mariei. Absolut gratuit.

  24. bataia mamei si a tatalui , vai , Doamne !!! ii nenoroceste , ii mutileaza . mai bine sa-i dati in familii de homalai , acolo vor simti din plin dragostea , vor fi coplesiti de ea la propriu … si apoi, care dintre noi nu a luat bataie , uneori crunta , asta nu inseamna ca suntem toti cazuri patologice si neintelese , iar parintii si profesorii nostri niste psihopati criminali … dar decat sa ia o joarda la fund , mai bine sclavi pe viata in Occident , doar lumea nu are nevoie de oameni care sa gandeasca prea mult , ci de rebuturi sociale , incastrate in traume psihologice , fabricate sau nu chiar de cei care ar trebui sa -i determine sa treaca peste ele …fiinte incapabile sa depaseasca si sa accepte ca pot merge mai departe , autocopatimindu-se si vaicarindu-se continuu , neputand sa lupte pentru depasirea greului … dar daca ar trece peste toate acestea … domnilor psihologi , voi din ce ati mai trai ? profitati de incultura si prostia unor copii revoltati si rasfatati , pentru a le amplifica frustrarile , ai asmuti impotriva parintilor naturali , ai transforma in bolnavi dependenti de voi … o metoda veche si de succes ptr niste indivizi care castiga din speculatii fara nici o baza stiintifica , pentru ca nu tin nici de medicina , nici de stiintele sociale . Sunt si situatii grave , care pun in pericol viata copilului , dar aici ar trebui sa intervina politia , ca de aia este platita .

    • când o să vezi diferența dintre un copil bătut, înjurat, căruia i se repetă la infinit că nu e bun de nimic și unul care este iubit, ajutat și corectat, atunci nu ți se va mai părea că e o nimica toată să iei bătaie. Toată lumea trece peste o palmă, dar depinde fff mult contextul în care ai luat palma aia și mai ales de la cine!!! Și să vezi și diferențele între adulții care au devenit copiii bătuți și copiii ceilalți. Așa că mai ușor cu bătaia e ruptă din Rai și alte cretinătăți!!!

  25. Mihai Popa | 08/06/2016 at 12:14 | Reply

    Domnule psihiatru, este adevarat ca se petrec abuzuri inimaginabile impotriva copiilor. Inclusiv in sportul de performanta. Copiii merg merg la o piscina doar pentru relaxare si i-am spus sotiei ca nu vreau sa faca sport de performanta cu instructoarele de acolo din cauza ca am vazut cum se poarta cu copiii. Ca intr-un batalion disciplinar, asa cum au fost si ele invatate.
    Dar ce este cu declaratia asta: “O societate de brute, o comunitate de lași, oameni care și-au construit falus și coi pe orgasmul palmei altoită unei ființe fără putere, fără posibilitatea de-a se apăra, fără apel la retortă, fără mijloc de-a vorbi.” Toti cei care incercam sa ne disciplinam copiii urmarim orgasmul produs de violenta? Stiti ca multi parinti nu dorm noptile si se invinovatesc pentru o palma pe care i-au dat-o copilului, palma unde s-a ajuns dupa ce au fost epuizate toate celelalte metode?
    Nu vreau sa va jignesc dar am citit cu atentie articolul, am remarcat si limbajul pe care-l folositi si eu cred ca ar trebui ca in primul rand dvs. sa cautati un psiholog si sa stati de vorba cu el.

  26. Intelegere si … clementa pentru cei care , desi sunt de partea gimnastelor, sistemul (in care isi desfasoara activitatea) nu le permite sa confirme ca asa stau lucrurile. Realitatea extinsa a inceput cu Marta si Bela si pentru ca au fost inchisi ochii sub pretextul “sa nu distrugem un mit” lucrurile au scapat de sub control. Acum, maturi vedem lucrurile asa cum au stat in realitate si a intoarce capul in alta directie nu e solutia cea mai buna. Cum spunea cineva, un parinte normal la cap nu cred ca ar accepta conditiile devoalate pentru performanta copiilor, mai cu seama ca nimeni pe lumea asta nu poate garanta rezultate de top dupa cate sacrificii se fac. Cate ajung in top din sutele de fete muncite care vor suporta mai tarziu consecintele rasfrante asupra sanatatii ?

    • .. a privi si trata subiectul doar prin prisma medaliilor este ca si cum am accepta ca rezultatele obtinute prin cercetarile dr. MENGELE din experientele pe copii evrei, ar fi normale pentru ca acum medicina se foloseste de ele… Este bine, chiar cu sacrificiul celor doi (de fapt sunt multi altii ca ei in sportul romanesc) ca pentru o vreme se va schimba ceva…

  27. Cora Bogdan | 10/06/2016 at 23:24 | Reply

    Nu stiu daca cineva mai ajunge si la comment-ul meu, fiind atatea pareri aici, insa am dorit din toata inima sa-l felicit pe domnul Diaconu, pentru modul in care a scris. Domnul Popescu ar trebui sa citeasca ceea ce este scris mai sus, o data, de doua ori, apoi de trei ori, apoi sa ia o pauza pentru asimilare si sa mai citeasca de cateva ori, astfel incat niciodata, niciodata sa nu mai fie de acord cu violenta. Cu niciuna din formele ei. Si apoi sa vorbeasca natiunii si sa transmita mesajul domnului Diaconu. Sa-l auda toata lumea! Toate brutele din tara noastra! De oriunde, mai bine spus!
    Cora Bogdan – Psiholog

    • Si dv. doamna ar trebui sa cititi articolul d-lui Popescu-o data,de doua, ori de trei ori,de zece ori! In speranta ca il veti intelege o data,atat.Ar ajunge! Recomand acelasi lucru si d-lui doctor.Eu credeam,in naivitatea mea,ca cei ce se apuca de studiat psihologia si cei ce ajung medici psihiatri sunt neaparat inteligenti!Iertati-mi naivitatea!Sunt SOCATA! CITITI DOAMNA TEXTUL!ALOOOO! Unde scrie ca e de acord cu violenta? Unde scrie ca sportiva nu a fost batuta si ca minta cand afirma asta? Problema este cu publicitatea facuta cartii(gen cancan) si cu motivele pentru care a scris-o.Nu incercati sa ganditi prea mult, sa nu va doara capul,totusi.De zece ori e suficient,chiar si pt. dl. doctor! Succes !

      • Cornelia | 27/06/2016 at 00:11 | Reply

        What?! Dar cititi-l dvs, de o mie de ori si va asigur ca nu o sa se schimbe literele, oricat ati incerca.

    • Cornelia | 27/06/2016 at 00:13 | Reply

      Eu am ajuns, ma bucur ca iau atitutidine si specialistii ca dvs si d-l doctor.

  28. Anna Nora Nagy | 13/06/2016 at 18:06 | Reply

    Felicitari cu toata sinceritatea pentru modul cum ati prezentat starea jalnica, intr-o sinteza inedita, a acestei tari uitate parca si de Dumnezeu. Citindu-va, realizez ca este nevoie de cativa ca Dvs.pentru ca Romania sa aiba un viitor.

  29. Nici psihiatrii nu au fost mai prejos. Pe cati dizidenti politici nu i-a trimis securitatea la ospicii, iar psihiatrii, la comanda politica, ii scoteau nebuni.

  30. Cornelia | 27/06/2016 at 00:01 | Reply

    Iata ca pseudo- psihiatrul-psiholog CTP isi da el cu parerea dupa cum se poate citi in articol si ca un detectiv autodeclarat pune si un diagnostic (si psihodiagnostic)-fata ar fi vorbit atunci, daca nu, rezulta ca e mitomana. Ei bine, ,, draga” D-le, victimele abuzurilor, fie fizice, emotionale sau sexuale se ascund, se, se simt mai prejos decat semenii din cauza ca au fost umilite. II recomand ,,omniscientului si omnipotentului” CTP sa respecte macar regula 1 a jurnalismului inainte de a deschide gura si a face rau-sa se informeze in legatura cu victimele abuzurilor, sau, mai bine , sa demizioneze dupa astfel de declaratii neavizate, nepermise unui student la jurnalistica, darmite unuia care se crede un titan al presei. Rusine!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*