Un istoric il pune la punct pe “bolsevic”: Domnule Ion Iliescu, judecata istoriei n-o să vă ierte niciodată ratarea Unirii cu Basarabia!

iliescu

Un articol de istoricul Marius Diaconescu

Recent, Ion Iliescu a fost revoltat de reproşul făcut de europarlamentarul Monica Macovei faţă de ratarea Unirii Basarabiei cu România în anii 1990. Macovei a afirmat la o emisiune pe adevărul.ro că în anii 1990 Unirea se putea face şi chiar preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a venit la Bucureşti să discute cu Ion Iliescu, preşedintele României, pe tema aceasta, însă a fost refuzat.

Ion Iliescu se apără după „manualul“ de partid, adică practică atacul direct la persoană şi dezinformarea. Ion Iliescu o atacă direct pe Macovei, declarând că afirmaţia ei este mincinoasă şi iresponsabilă, iar ea dă dovadă de o ignoranţă crasă, condamnabilă şi periculoasă. Mai direct spus, Iliescu o face pe Macovei mincinoasă, iresponsabilă şi ignorantă!

Pentru dezinformare face trimitere la câteva momente din redeşteptarea românească din Moldova, cărora le dă propria interpretare şi le decupează din context, aruncă vina pe moldoveni, care nu au vrut Unirea în anii 1990, ne aminteşte de tratatele internaţionale care consfinţesc graniţele în Europa şi citează din sondaje de opinie din 1990 şi din declaraţii ale politicienilor moldoveni din acelaşi an. Domnul Iliescu uită să ne spună că aceste date sunt anterioare dezmembrării Uniunii Sovietice din august 1991!

După 1987, pe fondul deschiderii liderului de la Moscova, Mihail Gorbaciov, în Moldova, la fel ca în alte republici sovietice, a început redeşteptarea naţională, care aici a constat, după câţiva ani de luptă naţională, în recunoaşterea oficială a limbii române şi a grafiei latine. Domnule Iliescu, simbolurile culturale au avut întotdeauna un rol catalizator al oricărei mişcări naţionale, ele sunt o interfaţă palpabilă a luptei naţionale, sunt ceea ce se simte şi se valorizează. Ce alte dovezi de românism doreaţi să fie mai puternice în Moldova decât recunoaşterea oficială a limbii române şi a grafiei latine? A fost o luptă de câţiva ani la Chişinău şi în jurul acestei lupte s-a cristalizat mişcarea naţională românească peste Prut. La Chişinău se strângeau zeci de mii de români în jurul oamenilor de cultură – poeţi, scriitori, cântăreţi, care reuşeau prin cuvântările lor să coaguleze mişcarea naţională românească din Basarabia. Odată cu proclamarea independenţei, Moldova a adoptat imnul naţional al României – Deşteaptă-te române! – ca imn naţional, a adoptat tricolorul ca steag, a declarat limba română ca limbă oficială. Toate acestea sunt declaraţii româneşti, domnule Iliescu. Moldova s-a îmbrăcat ca o mireasă gata de nuntă, dar, din păcate, mirele, România, s-a lăsat aşteptat…

Domnule Ion Iliescu, ca şef al statului român, ce aţi făcut concret pentru Unire? Aţi transmis măcar prin canalele diplomatice sau prin cele neoficiale o propunere către liderii politici moldoveni sau către liderii mişcării naţionale româneşti, acei oameni de cultură care adunau în jurul lor zeci de mii de oameni la Chişinău, o intenţie de Unire, ceva, orice despre disponibilitatea statului român de a-şi asuma acest gest politic?! Noi, muritorii de rând, ştim că nu aţi făcut absolut nimic în favoarea Unirii. Dacă ne înşelăm, vă invit să ne furnizaţi date concrete, verificabile, pentru că au trecut peste două decenii de la acele evenimente şi în actuala formulă de securitate în care ne aflăm nu riscăm să deranjăm pe cineva prin recunoaşterea declaraţiilor sau intenţiilor noastre politice de acum 20 de ani. Tăcerea Dvs. pe acest subiect şi stilul replicii date Monicăi Macovei arată că nu aţi făcut NIMIC pentru Unire.

Uitaţi că România era datoare cu o ofertă concretă faţă de basarabeni în august 1991, cu ocazia dezmembrării Uniunii Sovietice. Era necesară o reparaţie istorică, măcar la nivel de declaraţii de principiu, faţă de laşitatea României, care în 28 iunie 1940 nu a tras măcar un glonte pentru a apăra Basarabia. La fel cum politicienii români au fost laşi în 1940 aţi fost şi Dvs. în august 1991, când nu aţi avut curajul să propuneţi moldovenilor Unirea, adică revenirea la ţara din care au fost rupţi cu forţa de ruşi. Ar fi fost un gest politic curajos al României, însă niciun politician român nu s-a ridicat în 1991 la înălţimea politicienilor din 1918. În 1991 ne-au lipsit oamenii de stat adevăraţi, cu simţul răspunderii pentru ţară. Aţi fi putut fi unul dintre ei, dar aţi ratat această şansă.

România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, la doar câteva ore după declaraţia oficială de independenţă la Chişinău. Este evident că telefoanele dintre Chişinău şi Bucureşti s-au înroşit în acele zile. În declaraţia oficială de recunoaştere a independenţei Moldovei, de ce nu aţi inserat măcar o frază despre disponibilitatea României pentru Unire?

Invocaţi cauze externe împotriva Unirii în anii 1990. Uitaţi că existau cel puţin două premise favorabile în mentalul colectiv internaţional: unificarea Germaniei şi destrămarea Uniunii Sovietice. Cazul Germaniei a fost şi este un precedent favorabil Unirii Basarabiei cu România. El trebuia invocat atunci în cancelariile occidentale. Sunt curios dacă a existat un astfel de demers girat de Ministerul de Externe de la Bucureşti în anii 1990. Acelaşi minister român care trebuia să ceară fiecărui guvern european ca pactul Ribbentrop-Molotov să fie denunţat atât de Rusia, cât şi de Germania şi ca toate efectele sale să fie declarate nule. Nu aţi ştiut să urmăriţi interesele României, domnule Iliescu, deşi, ca şef de stat, aţi girat politica externă.

Destrămarea URSS a provocat în Europa un val de opinie favorabilă autodeterminării popoarelor subjugate de Uniunea Sovietică. Lituania, Letonia, Estonia şi alte state din marginea fostului lagăr sovietic au profitat de acest curent de opinie favorabil. Moldova şi România au ratat acest moment. De ce? Dvs. aruncaţi vina pe liderii moldoveni. Uitaţi însă că Dvs., ca şef al statului român, nu aţi venit cu nicio alternativă concretă. Liderii politici moldoveni erau cadre de partid formate la şcoala comunistă din URSS, la fel ca Dvs. de altfel. Atât ei, cât şi Dvs., încă mai sufereaţi de frica faţă de Moscova, pentru că pe toţi v-a luat prea repede valul de schimbări politice. Nu v-aţi aşteptat la schimbări atât de profunde ca destrămarea URSS şi dispariţia comunismului.

Îmi amintesc că în primele discursuri politice ale Dvs. după Revoluţia din Decembrie 1989 aţi avansat ideea unui stat socialist pe principii democratice, dar valul anticomunist v-a obligat să vă adaptaţi rapid.

La fel şi liderii politici moldoveni s-au adaptat şi au creat statul independent Moldova. Fiindcă România nu a venit cu nicio ofertă alternativă!

Deşi erau suficiente semnale că cel puţin o parte a politicienilor din Moldova sunt unionişti. Uitaţi că în februarie 1991 Mircea Snegur, preşedintele Moldovei încă sovietice, vorbea în Parlamentul de la Bucureşti despre românii de pe ambele părţi ale Prutului şi despre teritoriile româneşti ocupate de sovietici. Ce mesaj mai direct aţi aşteptat din partea politicienilor de peste Prut? Dar ei aşteptau un semnal de la Bucureşti, care, din păcate, nu a venit. Chiar Dvs., domnule Ion Iliescu, preşedintele României în acea perioadă, aţi declarat că România „nu poate absorbi un milion de ruşi cu forţa”. Aţi ratat Unirea! Laşitatea Dvs. este comparabilă cu trădarea din 1970 a liderilor mişcării naţionale româneşti din Basarabia şi Bucovina – Frontul Naţional Patriotic – de către Securitatea română.

cititi articolul integral pe www.historia.ro

loading...

Be the first to comment on "Un istoric il pune la punct pe “bolsevic”: Domnule Ion Iliescu, judecata istoriei n-o să vă ierte niciodată ratarea Unirii cu Basarabia!"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*